Diana Șoșoacă vrea revenirea sistemului de pensionare de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu: „Decât să mai dăm bani partidelor de la stat, zeci de milioane de euro pe an, prefer să dau pensionarilor”

Diana Șoșoacă susține că dorește ca, în cazul în care ajunge la putere, să restabilească vârsta de pensionare la 60 de ani în loc de 65, cum este în prezent, dar și să abolească pensiile speciale.

Diana Șoșoacă vrea revenirea la sistemul de pensii de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu

Diana Șoșoacă vrea, astfel, revenirea la sistemul de pensii de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, ce se baza pe contributivitate și nu avea „specialii” lui, dar transmite și că vrea respect pentru persoanele cu dizabilități și din mediile defavorizate.

„Vârsta de pensionare la 60 de ani, nu mă interesează legi de pensii speciale, vreau să revin la legea pensiilor de pe vremea lui Ceaușescu, care se baza pe contributivitate și egalitate și vreau să văd respect față de persoanele cu dizabilități care provin din familii defavorizate, pentru că acolo avem grave probleme.”, transmite președinta SOS România.

Citește și : Nicușor Dan l-a numit consilier prezidențial pe Șerban Iftime, fiul președintelui CJ Botoșani, care a avut contracte de zeci de milioane de euro cu Primăria Capitalei în mandatul său. „Regele achizițiilor” are afaceri cu statul în valoare de 3 miliarde de euro

Alte articole

Diana Șoșoacă riscă să își piardă imunitatea de europarlamentar. Președinta SOS România, chemată la audieri de o comisie a Parlamentului European

Diana Șoșoacă e cu un pas mai aproape să-și piardă imunitatea de parlamentar european, însă rămâne războinică. ”Iadul European! Hai să mai exorcizăm câțiva!”

Diana Șoșoacă mai vrea și tăierea subvențiilor pentru partidele politice, arătând că toate ar trebui să se descurce la fel cum se descurcă formațiunea sa politică, SOS România.

„Decât să mai dăm bani partidelor de la stat, zeci de milioane de euro pe an, prefer să dau pensionarilor, iar domnii cu partidele să se ocupe singuri, din propriul buzunar, așa cum ne ocupăm și noi, cei din SOS România.”, precizează Șoșoacă.

Cum era sistemul de pensii pe vremea lui Nicolae Ceaușescu

Sistemul de pensii din Republica Socialistă România, consolidat prin Legea nr. 3/1977, funcționa ca o „recompensă” oferită de stat salariaților din întreprinderi, nu ca un fond individual. Acest sistem a creat două categorii distincte de pensionari: salariații de stat și, la polul opus, țăranii cooperatori.

Pentru angajații de stat, legea stabilea vârste de pensionare standard: 62 de ani pentru bărbați și 57 de ani pentru femei. Stagiul complet de cotizare era de 30 de ani (B) și 25 de ani (F).

Calculul pensiei era avantajos: 85% din media salariilor brute din oricare 5 ani consecutivi, la alegere, din ultimii 10 ani de muncă.

Elementul cheie al sistemului erau însă Grupele de Muncă:

• Grupa I (Condiții extreme – mineri, siderurgiști, piloți): Aceasta era cea mai favorizată categorie. Vârsta de pensionare scădea dramatic, adesea la 50 de ani. Motivul: un an lucrat în Grupa I echivala cu 1 an și 6 luni de stagiu. Astfel, un miner cu 20 de ani lucrați în subteran acumula un stagiu de 30 de ani și ieșea la pensie cu o pensie completă.
• Grupa II (Condiții grele – textile, construcții): Vârsta de pensionare era redusă (ex. 57 de ani), iar 1 an lucrat echivala cu 1 an și 3 luni de stagiu.
• Grupa III (Condiții normale): Majoritatea angajaților (birouri, comerț) se pensionau la vârsta standard (62/57 ani).

Citește și : Daniel Băluță, despre mafia imobiliară din București: ”Avem o luptă continuă și atacuri pe care le primim din partea acestor pseudo-dezvoltatori”

În timp ce sistemul pentru salariați era clar definit, pentru țăranii membri ai Cooperativelor Agricole de Producție (CAP) exista o lege separată (Legea nr. 5/1977), care oferea condiții mult mai precare.

Datele arată o discrepanță uriașă:

• Vârsta de pensionare CAP: 65 de ani pentru bărbați și 60 de ani pentru femei.
• Valoarea pensiei: Aici era diferența majoră. În anii ’80, în timp ce o pensie medie de stat putea ajunge la 1.500 – 3.000 de lei, o pensie CAP era adesea simbolică, situându-se între 100 și 300 de lei.
• Modalitatea de plată: Aceste „ajutoare sociale” erau frecvent plătite nu doar în bani, ci și în natură (produse agricole, precum grâu sau porumb).

Sistemul comunist de pensii era sustenabil doar într-o economie planificată, cu angajare în masă, unde raportul era de aproximativ 4-5 angajați la un singur pensionar.