”Răspunsul clar oferit de DOOM este că ambele forme – Paşte/Paşti – sunt acceptate ca fiind corecte. Dacă avem în vedere substantivul propriu, care denumeşte sărbătoarea, în funcţie de context, se poate folosi forma de singular -“Paşte” – sau cea de plural – “Paşti”. De exemplu, este corect să spunem: “Un Paşte fericit” (dar nu “Un Paşti fericit”, în care s-ar combina, ciudat, un articol nehotărât, cu forma de singular -“un” – cu un substantiv la plural, “Paşti” – nu spune nimeni “un cozonaci”)”, explică profesorul Bogdan Cristea. 

Pentru că este vorba despre trei zile de sărbătoare, putem spune, așadar, „Sărbătorile de Paști”, dar nu este greșit nici să spunem „Sărbătoarea Paștelui”. Sunt corecte şi formele “Sărbătorile Paştelui”, „Sărbătorile Paştilor”, „Sărbătorile de Paşti”, „Sărbătorile de Paşte”. Se spune “Postul Paştelui” sau “Postul Paştilor”, “Noaptea Paştelui” sau “Noaptea Paştilor”, “Sfintele Paşti”.

De asemenea, “Paştele cade, anul acesta, pe data de…” sau “Paştile cad, anul acesta, pe data de…”, “De Paşte/De Paşti vremea va fi frumoasă” sunt formulări corecte.

Profesorul George Pruteanu scria, pe site-ul său, că „amândouă formele sunt la fel de corecte, şi alte subtilităţi pe această temă nu au substanţă, e o falsă problemă”. Acesta își motiva răspunsul pornind de la etimologia cuvântului, care provine din ebraicul „pesah”, adică pască. „Aşadar, Paşti e pluralul de la pască. Resimţit, în mod normal, ca un plural, vorbitorii au căutat, cînd era vorba de sărbătoarea într-ale cărei zile ne aflăm, au căutat singularul, şi astfel a fost derivat singularul „Paşte”, spunîndu-se, firesc, fie „sărbătorile de Paşti”, fie „sărbătoarea Paştelui”, explica George Pruteanu.

„Spre a vă convinge suplimentar că aceste două forme sunt folosite aleatoriu, ori una ori alta, fără vreo deosebire de sens, am cules din Dicţionarul limbii române al Academiei (dicţionarul tezaur), câteva atestări ale cuvântului în limba veche, unde le găsim în mod egal pe amândouă. La Coresi aflăm „Paştile” („Acestea sunt Paştile de bucurie şi de veselie”), ca şi la Varlaam („mieluşelul Paştilor”), dar în marea Biblie de la 1688 găsim „Paştele” („Va face Paştele Domnului în luna a doua într-a patrasprăzecea zi”). Venind mai încoace, la Coşbuc găsim „Paşti” („Era după Paşti şi era un timp bun”), dar la Negruzzi, Hasdeu sau Delavrancea, „Paştele”: iată un citat din Hasdeu: „Ţara mai întâi de toate; Paştele mai pe urmă!”). Şi la scriitorii moderni găsim ambele forme, aşa că, repet, sunt deopotrivă corecte, una fiind percepută ca singular, alta ca plural”, mai adăuga profesorul Pruteanu.