Discursul pervers al preşedintelui

Un Traian Băsescu de duminică, un discurs pervers ca CV-ul Corinei Dumitrescu

07 mai 2012, 11:18
Discursul pervers al preşedintelui

Preşedintele a repetat obsesiv o obrăznicie - că majorarea salariilor bugetarilor scade deficitele structurale la pensii şi sănătate.

Or, cheltuiala cu salariile bugetarilor este în sine una structurală. Majorarea salariilor va adânci deficitul structural al bugetului total al României.

Da, din salarii mai mari se vor alimenta mai bine bugetele de pensii şi sănătate, dar cum? Bugetul statului e un flux de bani. Veniturile bugetului sunt de la noi. Plătite de la o îngheţată cumpărată până la leafa asigurată unui salariat. Din banii ăştia statul foloseşte o parte pentru autosusţinere, o parte se duce pe bruma de asistenţă socială pe care se laudă că o furnizează şi o mică parte merge spre investiţii. Străzi, căi ferate şi, de ce nu, borduri.

Pentru că e un stat dinamic, cheltuielile sunt mai mari decât veniturile. Diferenţa e deficitul şi se acoperă prin împrumuturi, pe care le plătim eşalonat, în ani.

Dinamic stat, dar nu pe partea pe care o economie sănătoasă şi-ar dori. Nu mai puţin de două treimi din buget sunt cheltuieli structurale - salarii de stat, alte cheltuieli pentru funcţionarea aparatului de stat, pensii şi asistenţă socială. Cheltuieli fixe.

Ce nu a spus domnul preşedinte este că pe majorarea salariilor scoate din bugetul plătit de noi cu 24% TVA şi spre 60% impozit total pe salarii o sumă destul de importantă din care doar o parte ajunge înapoi la buget prin plata contribuţiilor. Aşadar, Traian Băsescu se bucură la micile ajustări pe bugetele sociale, dar scapă din mână, sau trece sub tăcere, bugetul de stat. 

La un asemenea nivel era de aşteptat un altfel de discurs. Care să nu păcălească. La urma urmei, oamenii statului sunt plătiţi de noi, ăia pe care încearcă mereu să îi păcălească. Şi la ce mod îi plătim! La o masă la care mănâncă cinci persoane mai apare pe nota de plată un meniu complet pentru a şasea, statul român. Nume de cod pe bonul fiscal: TVA

A mai zis preşedintele că majorarea salariilor bugetarilor e o măsură de încurajare a consumului ameninţat de norii de recesiune din Europa. Păi, sprijiniţi scăderea TVA, domnule preşedinte. Să consumăm, să economisim cu toţii. Dar nu, în România anului 2012 doar bugetarul e om. La o adică, tot preşedintele a zis, referindu-se la bugetari, în precedentul discurs de la Palat că guvernul va reîntregi, atenţie, "veniturile populaţiei".

Ca fapt divers, venitul mediu din administraţia publică este acum peste nivelul din iunie 2010, când salariile bugetarilor au fost tăiate cu 25%. 

Care e varianta mai bună? Majorarea salariilor în buget pentru creşterea consumului sau întoarcerea banilor de la stat în economie prin investiţii care să creeze locuri de muncă şi lucruri pentru un trai mai bun?

Preşedintele a repetat obsesiv o obrăznicie – că majorarea salariilor bugetarilor scade deficitele structurale la pensii şi sănătate.

Or, cheltuiala cu salariile bugetarilor este în sine una structurală. Majorarea salariilor va adânci deficitul structural al bugetului total al României.

Da, din salarii mai mari se vor alimenta mai bine bugetele de pensii şi sănătate, dar cum? Bugetul statului e un flux de bani. Veniturile bugetului sunt de la noi. Plătite de la o îngheţată cumpărată până la leafa asigurată unui salariat. Din banii ăştia statul foloseşte o parte pentru autosusţinere, o parte se duce pe bruma de asistenţă socială pe care se laudă că o furnizează şi o mică parte merge spre investiţii. Străzi, căi ferate şi, de ce nu, borduri.

Pentru că e un stat dinamic, cheltuielile sunt mai mari decât veniturile. Diferenţa e deficitul şi se acoperă prin împrumuturi, pe care le plătim eşalonat, în ani.

Dinamic stat, dar nu pe partea pe care o economie sănătoasă şi-ar dori. Nu mai puţin de două treimi din buget sunt cheltuieli structurale – salarii de stat, alte cheltuieli pentru funcţionarea aparatului de stat, pensii şi asistenţă socială. Cheltuieli fixe.

Ce nu a spus domnul preşedinte este că pe majorarea salariilor scoate din bugetul plătit de noi cu 24% TVA şi spre 60% impozit total pe salarii o sumă destul de importantă din care doar o parte ajunge înapoi la buget prin plata contribuţiilor. Aşadar, Traian Băsescu se bucură la micile ajustări pe bugetele sociale, dar scapă din mână, sau trece sub tăcere, bugetul de stat. 

La un asemenea nivel era de aşteptat un altfel de discurs. Care să nu păcălească. La urma urmei, oamenii statului sunt plătiţi de noi, ăia pe care încearcă mereu să îi păcălească. Şi la ce mod îi plătim! La o masă la care mănâncă cinci persoane mai apare pe nota de plată un meniu complet pentru a şasea, statul român. Nume de cod pe bonul fiscal: TVA

A mai zis preşedintele că majorarea salariilor bugetarilor e o măsură de încurajare a consumului ameninţat de norii de recesiune din Europa. Păi, sprijiniţi scăderea TVA, domnule preşedinte. Să consumăm, să economisim cu toţii. Dar nu, în România anului 2012 doar bugetarul e om. La o adică, tot preşedintele a zis, referindu-se la bugetari, în precedentul discurs de la Palat că guvernul va reîntregi, atenţie, „veniturile populaţiei„.

Ca fapt divers, venitul mediu din administraţia publică este acum peste nivelul din iunie 2010, când salariile bugetarilor au fost tăiate cu 25%. 

Care e varianta mai bună? Majorarea salariilor în buget pentru creşterea consumului sau întoarcerea banilor de la stat în economie prin investiţii care să creeze locuri de muncă şi lucruri pentru un trai mai bun?