Activele fabricii de contoare AEM vor fi scoase la vânzare pentru recuperarea datoriilor, iar o vânzare integrală este puțin probabilă, urmând ca fabrica să fie vândută, cel mai probabil, pe bucăți.
Intrată în insolvență în martie 2014, cu datorii de circa 370 de milioane de lei, fabrica de contoare AEM nu a mai putut fi salvată de la faliment. Planul de reorganizare propus în august 2025 a fost respins de adunarea creditorilor, în care Fiscul și Eximbank dețin 40% din creanțe. Odată cu respingerea planului de reorganizare, administratorul judiciar și unul dintre creditori au solicitat intrarea societății în faliment. Judecătorul sindic de la Tribunalul Timiș a dispus declararea falimentului, iar în 10 martie 2026, Curtea de Apel Timișoara a menținut decizia, hotărând decisiv intrarea în faliment a AEM.
„Falimentul a fost dispus în principal pentru că planul de reorganizare nu a fost aprobat, nu au fost identificate soluții pentru atragerea unor investitori, iar perioada de observație a depășit termenul legal, nefiind formulate cereri de prelungire a acesteia”, a declarat judecătorul Nadeja Oprescu, purtătorul de cuvânt al Curții de Apel Timișoara.
„Falimentul nu înseamnă dispariția imediată a afacerii. Procedura presupune valorificarea activelor pentru acoperirea creanțelor, iar pe parcurs există în continuare posibilitatea identificării de către cei implicați în procedură a unor investitori interesați de preluarea acestei afaceri”, a mai spus Nadejda Oprescu.
Tudor Hrincescu, fost director în cadrul companiei, preciza în urmă cu doi ani, după închiderea fabricii, că producția poate fi repornită oricând, existând cerere pentru contoarele fabricate de AEM. Hrincescu susține acum că oprirea producției, fără redeschiderea fabricii, a transformat AEM-ul într-o epavă.
„În toată această perioadă, în care s-a tras de timp prin toate tertipurile pe care le permite legea, nu s-a făcut altceva decât o devalizare prin vânzarea a orice s-a putut vinde la fier vechi sau a putut fi demontat”, a precizat Tudor Hrincescu pentru Libertatea.
Potrivit acestuia, lipsa unei conservări adecvate a transformat liniile de producție în simple mormane de metal. „Ele sunt în paragină, în ruină. De doi ani și jumătate sunt nepornite, neîntreținute. La ora actuală, acolo eu consider că o repornire este un deziderat iluzoriu. AEM-ul a murit în liniște. Am colegi care și acum mă întreabă dacă am putea reporni. Le-am spus că e nevoie de cineva care are foarte mulți bani și foarte multă răbdare. Să repornești o activitate durează cel puțin un an. La ora actuală nu văd persoana care să vină cu atâția bani sau care să aibă atâta răbdare. AEM-ul poate fi o soluție pentru așa ceva.
Nu văd, în schimb, cercuri politice care să ia o decizie în direcția asta. AEM-ul, până să se prăbușească, putea fi trecut în conservare sau în administrarea statului, dacă era cineva interesat de salvarea acestui brand. Se pare că toată lumea a întors capul. AEM-ul a murit liniștit ca orice individ în comă la care, după 20 de ani, îi oprește cineva aparatele”, a punctat Tudor Hrincescu.