Domnule Piţurcă, domnule Mircea Sandu, de ce vă bateţi joc de noi?

Desigur, e greu să te desparți de statutul de suporter necondiționat al culorilor echipei naționale. Am fost la meciul de vineri, de pe Şukru Saracoglu și am tremurat pentru echipa națională. Am urlat imnul, am avut emoții la chiflele lui Goian și Raț din prima repriză, l-am înjurat pe Piți pentru că l-a folosit greșit pe Stancu și pentru că i-a băgat în teren pe aerianul Cociș, dar și pe pufosul Mutu. I-am aplaudat în picioare pe Marica și Tamaș, dar și pe Grozav, care se regăsește deocamdată doar la națională, admirându-i în același timp pe luptătorii neobosiți Bourceanu și Pintilii. Am țopăit de bucurie la final, îmbrățișându-mi prietenii alături de care călătorit mai bine de 12 ore fără întrerupere, cu mașina, pentru a ajunge la meciul echipei noastre.

Vă propun acum să privim totul dintr-o altă perspectivă. Aceea pe care Mircea Sandu și Victor Pițurcă sunt obligați să o aibă, dar o ignoră. Domnul Pițurcă, acest cartofor incurabil, care tratează de sus o țară-ntreagă, doar pentru că el se crede mai mare decât Mourihno, nu are ca obiectiv calificarea la Rio. Nu a acceptat asta în contract, iar FRF a fost de acord, rugându-l pe Piți doar să ne facă o echipă competitivă. În primele trei meciuri din această grupă, Pițurcă a demonstrat că are un singur obiectiv pentru această campanie: calificarea la Campionatul Mondial. El vrea rezultate, dar nu vrea să fie tras la răspundere pentru ele. Ne confruntăm, deci, cu o problemă de logică, care doar în România poate exista. Un angajat la stat vrea un salariu cât mai mare, coroborat cu cât mai puține responsabilități, nici una, dacă e posibil.

Dacă vrea să rezolve această situație imbecilă, FRF trebuie să anunțe, după meciul cu Olanda (mai ales în urma unui rezultat favorabil), că obiectivul oficial a fost schimbat, iar România vrea cu orice preț calificarea, înainte de construirea unei noi generații. Chestiune care trebuie să facă obiectul unui act adițional la contractul selecționerului. Așa, s-ar putea justifica fără probleme titularizarea lui Goian și miza pe ursulețul sufocat Mutu. Și, tot așa, Pițurcă ar urma să fie demis, dacă nu ne calificăm.
Dar FRF și Pițurcă nu vor face asta. Pentru că acești domni nu vor să-și asume responsabilitatea pentru faptele lor. Ei sunt mai presus de orice, în țara asta prost făcută. Acum, după rezultatul mai degrabă fortuit din Turcia, FRF ne cheamă la stadion, cu Olanda, și ne propune ”să mergem împreună la Rio”. Ce-nseamnă asta? Că domniile lor, care oricum mergeau la turneul final, ca turiști, ar accepta de data asta să ia cu dânșii, între lăzile de vin pitite în cala avionului, și echipa națională. Ce să zicem, vă suntem recunoscători, domnilor. Vă mulțumim că existați! La naiba, suntem chiar mândri că vă suntem contemporani. Hai, România!

PS. România va pierde și această calificare, pentru că nu poți juca poker cu echipa națională, așa cum face domnul Pițurcă. Norocul și inspirația de moment pot aduce câteva victorii, unele chiar importante, de ținut minte, dar fotbalul nu poate fi păcălit. Domnul Pițurcă va spune la final că nu s-a putut mai mult, că ăsta e nivelul, că oricum am obținut mai mult decât am sperat. Ziarele vor plânge și ele, fără să caute vinovați, pentru că, nu-i așa, ei nu există. Iar suporterii vor fi încă o dată păcăliți de acești oameni odioși, a căror dispariție este obligatorie, în încercarea de a readuce fotbalului românesc speranța că mai poate fi ce-a fost acum 20 de ani.