Donald Tusk: Brexitul poate marca nu numai începutul dezintegrării UE, ci şi a civilizaţiei occidentale

La Bruxelles, această întrebare arzătoare este pe buzele tuturor.

Căci, chiar dacă totul nu va fi bulversat în ziua următoare, plecarea Regatului Unit — fără precedent în blocul european — va forţa schimbări fundamentale într-o Uniune aflată la dispoziţia euroscepticilor şi într-o „criză multiplă” (migranţi, letargie economică, terorism ş.a.).

Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a spus direct în această săptămână pentru cotidianul Bild: „Mă tem că un Brexit poate marca nu numai începutul dezintegrării UE, ci şi a civilizaţiei occidentale”. Potrivit lui Tusk, Brexit „va încuraja” toate forţele radicale anti-UE din Europa, dar şi „inamicii externi care vor bea şampanie”.

Dacă preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, s-a arătat mai puţin apocaliptic şi nu consideră că UE este „în pericol de moarte”, el recunoaşte totuşi că trebuie trase învăţăminte din referendumul britanic, relatează Agerpres.

Alte articole

Polonia, plan masiv de pregătire militară: „Fiecare bărbat sănătos ar trebui să fie capabil să-și apere țara”

Îngrijorări la Bruxelles, în timp ce ruşii înaintează în Harkov. Donald Tusk: ”Dacă Europa vrea să supravieţuiască, ea trebuie să se înarmeze”

„Nu cred că Uniunea va dispărea brusc. Dar, pe termen lung, am putea asista la declinul său lent şi la dezvoltarea a ceva diferit”, a prezis Chris Bickerton, specialist în UE la Universitatea din Cambridge. El prevede o derivă pentru o UE „mai flexibilă”, o Uniune „ad hoc”. şi în orice caz, zile cu siguranţă dificile. „Intrăm într-adevăr în ape necunoscute. Nu cred că liderii europeni credeau cu adevărat că Brexit-ul era posibil, în orice caz, cu siguranţă când ei negociau cu premierul Cameron, altfel ei ar fi încheiat un acord foarte diferit”, remarcă acelaşi expert.

Citeşte şi:  BREXIT, rezultate parţiale, balanţa se înclină spre ieşirea din UE: 52% pentru „Brexit”, 48% pentru „Remain”

În 20 februarie, după 30 de ore de negocieri cu ceilalţi conducători UE, Cameron smulsese puterea de a tăia din ajutoarele sociale pentru imigranţii europeni şi a obţinut asigurări asupra suveranităţii britanice.

Astăzi este un lung divorţ dureros, poate amar, care are loc şi este foarte probabil că celelalte state membre vor dori, în pofida a toate acestea, să meargă înainte, scrie AFP.

Preşedintele francez Francois Hollande şi-a anunţat o vizită în Germania săptămâna viitoare pentru a „lucra la relansarea construcţiei europene”.

Dar cuplul franco-german, motor istoric al UE, s-a distins recent prin divergenţele sale cu privire la integrarea în zona euro şi orice proiect „refondator” s-ar putea dovedi modest.

Ieşirea Regatului Unit din UE ar putea încuraja de asemenea apelurile la o Europă „în două viteze”, cea a unui miez central pentru o integrare „tot mai mare” în jurul căruia ar gravita ceilalţi membri.

Aceştia din urmă ar putea beneficia de aranjamente similare celor obţinute de Londra şi Copenhaga care beneficiază de clauze de scutire în materie de justiţie şi de afaceri interne. Apartenenţa la moneda unică ar putea astfel să constituie obiectul unor scutiri pentru cei care vor.

Dar conducătorii europeni se tem mai presus de orice „de un efect al dominoului”.

Referendumul britanic a dat deja de fapt idei eurofobilor. La extrema dreaptă, preşedinta Frontului Naţional francez, Marine Le Pen, şi-a exprimat dorinţa de a se organiza „în fiecare ţară” un vot popular cu privire la apartenenţa la UE, la fel ca euroscepticii danezi, olandezi şi suedezi.

„Instituţiile mor rar”, nuanţează Vivien Pertusot, de la Institutul francez pentru relaţii internaţionale (Ifri). „Nu va exista probabil o dislocare, o dezintegrare, ci o pierdere a relevanţei: UE nu mai este un forum în care interesul colectiv predomină, este din ce în ce mai dificil să găseşti compromisuri”, argumentează ea.

Chiar dacă UE se reformează după traumatismul Brexit, există un veritabil risc ca ea să nu-şi poată împiedica prăbuşirea. „UE se află într-o spirală negativă”, rezumă sobru Janis Emmanouillis, de la Centrul de politică europeană, un institut cu sediul la Bruxelles.