Drama femeii care și-a văzut fiul stingându-se în Italia. „Mami, vino te rog, că nu mai pot!”

Ruslana l-a văzut cum se topeşte pe picioare în faţa ei, iar apoi cum pierde lupta cu cancerul. I-a fost alături, în Italia, l-a ţinut de mână şi apoi şi-a luat rămas bun de la copilul său. Nu înainte de decide să îi doneze corneea, cu gândul că ochii copilului său mai pot vedea lumina.

„Nimic nu e mai grav decât să-ți pierzi copilul”, a mărturisit Ruslana pentru Sănătate.info.

„Era 20 septembrie. A venit la mine și mi-a spus: „Mamă, eu am o problemă la un testicul”. Eu văzusem că era umflat, dar nu am îndrăznit nici eu să-l întreb detalii. În acea zi de 20 septembrie Alexandru a avut dureri mai acute și i-a spus: „Mamă, nu știu ce să fac”. „Seara, la ora 20:00, a fost internat în spital, secția urologie, iar a doua zi dimineața pe 21 septembrie a fost operat”, povestește mama tânărului.

A trebuit să aştepte 40 de zile rezultatul citologic. În tot acest timp, Alexandru se simţea în continuare rău. „A început să aibă probleme la plămâni. Părea o simplă răceală, dar într-o zi a venit și mi-a spus: „Mamă, eu am scuipat sânge”. De fapt, avea deja metastaze la plămâni”, mai spune Ruslana.

Alte articole

Mircea Lucescu, în Belgia la unul dintre cei mai mari specialişti în oncologie moleculară din lume. De ce boală suferă, de fapt, selecţionerul României?

Monica Pop, declarații emoționante despre lupta cu cancerul: Am șase intervenții chirurgicale și probabil că va mai urma una …

Citește și: Daniel Balaş desfiinţează posturile: „Un plasture pe care-l ţii pe rană 40 de zile, iar la sfârşit rana e tot nevindecată. Când întrerupi consumul de carne, începi să muşti din aproapele tău”

Prima chimioterapie Alexandru a făcut-o pe 4 noiembrie, chiar de ziua lui de naștere, când împlinea 27 de ani.

„Medicii nu mai știau ce să-i facă, au încercat toate măștile posibile de oxigen. Alexandru mi-a scris mesaj: „Mami, vino te rog că nu mai pot”. L-am ținut de mână ore în șir până l-au intubat. El m-a întrebat dacă înainte de a-l intuba o să îi pună anestezie. I-am spus că da. I-am explicat mai delicat că are un chist pe un plămân, care trebuie să se rupă de acolo și după asta vom continua chimioterapia. Cum mă ținea de mână, eu i-am spus: „Mami, eu sunt cu tine” și l-am sărutat pe frunte și pe mânuță și i-am spus că sunt lângă el și că o să ne întoarcem înapoi, iar lui i-au curs doar lacrimi și nu a zis nimic.”, şi-a amintit femeia.

Pe 9 noiembrie, inima lui Alexandru s-a oprit pentru totdeauna. „Am sperat până în ultimul moment că se va face bine, pentru că o mamă nu își poate imagina să nu își mai vadă fiul.”

Citește și: Secretele românului care a trăit într-o peșteră 140 de ani: ”Pentru cine nu-l cunoștea, era de speriat, dar oamenii în sat îl aveau la inimă”