Drama femeii care și-a văzut fiul stingându-se în Italia. „Mami, vino te rog, că nu mai pot!”

Ruslana l-a văzut cum se topeşte pe picioare în faţa ei, iar apoi cum pierde lupta cu cancerul. I-a fost alături, în Italia, l-a ţinut de mână şi apoi şi-a luat rămas bun de la copilul său. Nu înainte de decide să îi doneze corneea, cu gândul că ochii copilului său mai pot vedea lumina.

„Nimic nu e mai grav decât să-ți pierzi copilul”, a mărturisit Ruslana pentru Sănătate.info.

„Era 20 septembrie. A venit la mine și mi-a spus: „Mamă, eu am o problemă la un testicul”. Eu văzusem că era umflat, dar nu am îndrăznit nici eu să-l întreb detalii. În acea zi de 20 septembrie Alexandru a avut dureri mai acute și i-a spus: „Mamă, nu știu ce să fac”. „Seara, la ora 20:00, a fost internat în spital, secția urologie, iar a doua zi dimineața pe 21 septembrie a fost operat”, povestește mama tânărului.

A trebuit să aştepte 40 de zile rezultatul citologic. În tot acest timp, Alexandru se simţea în continuare rău. „A început să aibă probleme la plămâni. Părea o simplă răceală, dar într-o zi a venit și mi-a spus: „Mamă, eu am scuipat sânge”. De fapt, avea deja metastaze la plămâni”, mai spune Ruslana.

Alte articole

Cătălin Botezatu se operează din nou în Turcia. A fost diagnosticat cu o formă rară de cancer

Corina Drăgotescu, mărturisire dureroasă la un an după ce şi-a pierdut soţul. „Era ca şi când ar fi vrut să mai stea un pic între vii”

Citește și: Daniel Balaş desfiinţează posturile: „Un plasture pe care-l ţii pe rană 40 de zile, iar la sfârşit rana e tot nevindecată. Când întrerupi consumul de carne, începi să muşti din aproapele tău”

Prima chimioterapie Alexandru a făcut-o pe 4 noiembrie, chiar de ziua lui de naștere, când împlinea 27 de ani.

„Medicii nu mai știau ce să-i facă, au încercat toate măștile posibile de oxigen. Alexandru mi-a scris mesaj: „Mami, vino te rog că nu mai pot”. L-am ținut de mână ore în șir până l-au intubat. El m-a întrebat dacă înainte de a-l intuba o să îi pună anestezie. I-am spus că da. I-am explicat mai delicat că are un chist pe un plămân, care trebuie să se rupă de acolo și după asta vom continua chimioterapia. Cum mă ținea de mână, eu i-am spus: „Mami, eu sunt cu tine” și l-am sărutat pe frunte și pe mânuță și i-am spus că sunt lângă el și că o să ne întoarcem înapoi, iar lui i-au curs doar lacrimi și nu a zis nimic.”, şi-a amintit femeia.

Pe 9 noiembrie, inima lui Alexandru s-a oprit pentru totdeauna. „Am sperat până în ultimul moment că se va face bine, pentru că o mamă nu își poate imagina să nu își mai vadă fiul.”

Citește și: Secretele românului care a trăit într-o peșteră 140 de ani: ”Pentru cine nu-l cunoștea, era de speriat, dar oamenii în sat îl aveau la inimă”