Drama sopranei Felicia Filip: „Dacă nu ar fi murit sora mea, eu nu aş fi existat”

Drama sopranei Felicia Filip. A a început studiile muzicale ca violonistă, dar ulterior a studiat canto la Conservatorul din Bucureşti. După absolvire, în 1985, s-a angajat ca solistă la Opera Naţională Română și toată lumea îi cunoaște și admiră reușitele profesionale.

Citeşte şi: Oamenii de cultură cer autorităţilor redeschiderea teatrelor. Ce soluţii propun artiştii pentru respectarea distanţării fizice

Însă, copilăria i-a fost marcată de neajunsurile financiare, dar şi de moartea surorii sale gemene.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Când m-am născut eu, statul te obliga să ai trei copii. De la al patrulea, dacă nu ţi-l mai doreai, puteai renunţa… După ce l-a avut pe fratele meu, mama a născut gemene, însă una dintre ele a murit, la vârsta de 7 luni. A fost foarte ciudat.

Alte articole

Soțul Feliciei Filip a ajuns de urgență la spital și urmează să fie operat. Cu ce problemă de sănătate se confruntă

Una dintre fete era bolnavă, aşa că mama s-a internat în spital cu ea, dar a luat-o şi pe cealaltă, pentru că trebuia alăptată. Cea bolnavă a fost tratată şi s-a făcut bine, iar cea sănătoasă a murit de plâns…”, a povestit Felicia Filip, potrivit clickpentrufemei.ro.

Drama sopranei Felicia Filip

„A stat într-un salon în care dezinfectarea se făcea cu o substanţă foarte toxică, geamurile se ţineau deschise. Cred că a şi inhalat acei vapori toxici, a şi stat în curent… Plângea de foame, iar la orele la care trebuia alăptată, mama nu putea intra în salon pentru că se făcea curăţenie. Aşa a murit acel copil: sănătos.

Citeşte şi: Soprană găsită moartă în casă. Vecinii au sunat la 112

Dacă nu ar fi murit sora mea, probabil că eu nu aş fi existat. Mama muncea foarte mult, a crescut trei copii mai mult singură, pentru că tata era revizor contabil şi venea acasă doar la sfârşit de săptămână. Mama, care avea şi serviciu, venea pe fugă să ne dea de mâncare. Nu conta la ce oră, ne trezea din somn, ne punea la masa, apoi pleca înapoi.

La 14 ani, eu şi fraţii mei am plecat la liceu. Părinţii au rămas cu o casă goală, nevoiţi să crească trei copii la oraş, să-i ţină la liceu, în gazdă. Noi ştim şi ce înseamnă să fii domn, şi ce înseamnă să fii talpa casei, toate învăţate din propria experienţă, nu din cărţi.

Când ai trăit toate astea, altfel preţuieşti oamenii şi viaţa. Eu mă bucur şi pentru simplu fapt că aud dimineaţa păsările cântând atât de frumos. E un lucru care mă încarcă extraordinar, mie nu-mi trebuie şedinţe la psiholog sau la psihiatru”, a completat Felicia Filip.