Echinocţiul de toamnă 2018. La latitudinile ţării noastre, în zilele din preajma acestei date, Soarele va culmina la amiază la o înălţime medie de 45°, cea ce reprezintă jumătatea distanţei unghiulare dintre zenit şi orizont. Echinocţiul de toamnă se produce la ora 04 şi 54 de minute, potrivit site-ului www.astro-urseanu.ro.

După producerea acestui fenomen astronomic, orele de lumină vor începe să scadă, până la solstiţiul de iarnă, de la 22 decembrie.

De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeaşi dată datorită faptului că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. De când a fost alcătuit calendarul gregorian (1582), echinocţiul de toamnă s-a produs la 21, 22, 23 sau 24 septembrie, mai des însă la 22 sau 23 septembrie.

Echinocţiul de toamnă 2018. Există două astfel de fenomene: echinocţiul de primăvară şi echinocţiul de toamnă. Echinocţiul de toamnă are loc când Soarele traversează Ecuatorul din emisfera nordică în cea sudică, moment în care longitudinea aparentă a Soarelui este de 180 grade. În această zi, în emisfera australă începe primăvara.

Echinocţiul de toamnă 2018. Calendarul popular păstrează în zona echinocţiului de toamnă amintirea unui străvechi început de an, marcat de moartea şi renaşterea Zeiţei Mumă, de origine neolitică, peste care părinţii bisericii creştine au suprapus moartea, numită Adormirea, şi naşterea Fecioarei Maria. Importanţa sărbătorii care deschide ciclul de înnoire a timpului la echinocţiul de toamnă, Sântămărie Mare, este subliniată de postul de două săptămâni care o prefaţează (1-14 august), de pelerinajele organizate la mănăstirile cu acelaşi hram, de deschiderea unui important sezon de nunţi (16 august – 14 noiembrie), de începerea târgurilor şi iarmaroacelor de toamnă, de praznicele de pomenire a morţilor şi de pomenile date pentru cei în viaţă etc.

Echinocţiul de toamnă 2018. După aproximativ un ciclu lunar de la moartea Fecioarei, creştinii îi celebrează naşterea. Unele obiceiuri ale sărbătorii au fost preluate de următoarea sărbătoare din calendarul creştin, Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie). La aceste sărbători, hotar între vara şi iarna anului agrar, se desfăşoară numeroase practici cultice, profilactice şi economice (observaţii astronomice şi pronosticuri meteorologice, culegerea plantelor de leac şi altele), potrivit etnologului Ion Ghinoiu (volumul ″Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român″⁣, 2000). 

Echinocțiul de toamnă

Ca în fiecare an, la începutul ultimei decade a lunii septembrie atenția ne este îndreptată spre momentul în care pașim în toamna astronomică. Acesta este momentul echinocțiului de toamnă, când longitudinea astronomică a Soarelui atinge valoarea de 180°.

Punctul echinocțiului de toamnă, numit și „punct autumnal” , se află pe sfera cerească la intersecția eclipticii (ce reprezintă proiecția pe sfera cerească a planului orbitei Pământului) cu ecuatorul ceresc, pe care Soarele îl traversează la aceasta dată, trecând din emisfera nordică a sferei cerești în cea sudică. Aflându-se deci la această data în dreptul ecuatorului ceresc, Soarele va răsări și va apune chiar în punctele cardinale est și vest, durata zilelor fiind astfel egală, indiferent de latitudine, cu cea a nopților. Singurele excepții le întâlnim în regiunile polare, în zona polului nord incepând lunga noapte polară, iar în cea a polului sud Soarele ivindu-se deasupra orizontului, timp de 6 luni, până la momentul echinocțiului de primavară.

În emisfera sudică a Pământului, data de 22 septembrie marchează începutul primaverii.

Iluminarea planetei la echinocțiul de toamnă

La latitudinile tarii noastre, în aceste zile Soarele va culmina la amiază la o înălțime medie de 45°, ceea ce reprezintă jumătatea distanței unghiulare dintre zenit si orizont.

Începând de la această dată, durata zilelor va continua să scadă, iar cea a nopților să crească, până la data de 21 decembrie, când va avea loc momentul solstițiului de iarnă.

Urmatoarele date ale echinocțiului de toamnă

Ora de vară = TLR + o oră = GMT + trei ore

Tabel cu echinocțiul de toamnă din 1900 până în 2100.