Adolescentul suferă de parapareză spastică şi, de la vârsta de şase luni, viaţa lui s-a derulat mai mult prin spitale, sanatorii de recuperare şi un lung şir de ore de kinetoterapie.

“Numai noi ştim cât ne-am chinuit cu el. Mihai este viaţa noastră. Am făcut tot ce ne-a stat în putinţă pentru a-l vindeca. L-am dus la cei mai renumiţi medici. Tot ce am avut am investit în recuperarea lui. După atâţia ani de terapii, deja se vedeau îmbunătăţiri pentru că Mihai reuşise să stea în picioare dacă era puţin sprijinit. Cerul s-a năruit peste noi în seara aceea de 30 octombrie. Îl ştiam la concert. Soţul meu îi dusese cu maşina pe el şi pe prietenul lui, Pavlos. Mihai mergea pentru prima oară la un concert şi era fericit. Mai ieşise în oraş cu prietenii, la film în mall, la petreceri, dar la un concert nu mai fusese. Numai soţul meu ştie ce a simţit în seara aceea, după incendiu, când a fost la Colectiv să-l caute pe băiat printre cadavre”, ne povesteşte mama lui Mihai despre seara fatidică, scrie Ziarul Ring.

Alte Articole

Maşinile pentru care şoferii nu sunt obligaţi să aibă ITP. ...

Angajat al unui supermarket, concediat după ce a folosit sacoșe ...

Sunt singurul pacient fără traume psihice

“Nu prea simt dureri. Mă mai înţeapă mâinile, uneori, semn că îşi revin nervii. Nu mi-e greu să vorbesc despre seara aceea, despre cum am încercat să mă târăsc spre ieşire în timp ce eram călcat în picioare. Nu mi-a fost frică. Nicio clipă nu am crezut că voi muri. Eram sigur că voi reuşi să scap. La un moment dat, am simţit că sunt ridicat şi scos afară. Prietenii mei Pavlos şi Laur se întorseseră după mine. Practic, ei mi-au salvat viaţa pentru că singur mi-ar fi fost imposibil să scap de acolo. Am ajuns la Spitalul «Grigore Alexandrescu» cu arsuri pe 35% din corp. Eram foarte umflat – mi-a zis mama – şi abia mi se distingeau trăsăturile. În primele 20 de zile de internare îmi făceau anestezie generală când îmi schimbau pansamentele. Acum, după externare, merg la control o dată pe săptămână. Domnul profesor Dan Enescu, managerul Spitalului «Grigore Alexandrescu», mi-a spus că sunt un tip foarte optimist şi singurul pacient fără traume psihice. M-au bucurat vorbele dânsului. Îi datorez enorm şi dânsului, şi întregii echipe de medici, asistente şi infirmiere pentru cum m-au îngrijit”, spune Mihai.

Orice mamă îşi poate imagina ce a simţit doamna Popescu în momentul în care a aflat despre incendiul izbucnit în clubul Colectiv, ştiind că fiul ei se află acolo. “În fiecare clipă îi mulţumesc lui Dumnezeu că Mihai al meu trăieşte. El este tot ce avem pe acest pământ, este sensul vieţii noastre. Din momentul tragediei, am fost mereu susţinuţi. Ne-au contactat fundaţii care ne-au oferit ajutor. Mereu aproape, Crucea Roşie etc., toţi ne sprijină cu tot ceea ce avem nevoie. Crema folosită atunci când doamna asistentă îl pansează pe Mihai o primim de la Spitalul «Grigore Alexandrescu». Singurul lucru important este ca el să se facă bine”, spune mama lui Mihai.

Înainte de a suferi aceste arsuri, Mihai făcea înot, ceea ce îl ajuta mult în recuperarea motorie.

“De doi ani primisem, din partea Primăriei Sectorului 3, un abonament gratuit la înot, la bazinul Liceului «Dante Alighieri». Mergeam de trei ori pe săptămână la înot şi făcusem progrese remarcabile. Imediat ce domnul profesor Enescu va considera că mâinile îmi sunt vindecate şi îşi va da acordul, voi relua orele de înot”, ne explică tânărul.

Cum îl puteţi ajuta În afara ajutorului primit din partea unor fundaţii şi al tuturor oamenilor de bine, Mihai va primi şi 10.000 de lei din partea Primăriei Sectorului 3, ca urmare a unei decizii a Consiliului Local de a oferi ajutor tuturor victimelor din incendiul din Colectiv care locuiesc în acest sector. De asemenea, pentru Mihai Popescu se pot face donaţii şi în contul: RO85BRDE410SV96962224100, deschis la BRD, titular de cont Popescu Marian, tatăl lui Mihai.