E greu de presupus că MRU nu citeşte sondajele sau că are senzaţia, ca şi talibanii portocalii, că USL are pe undeva pe la 30-40 la sută şi că PDL-ul, dopat cu UNPR-ul, verzii şi asezonat cu Dan Diaconescu, va da lovitura la viitorul scrutin!

Deja au apărut micile (vizibile) fricţiuni între MRU şi greii democrat-liberali. Având încă în guri gustul amar al abandonării forţate (desigur, de interesul naţional) a fotoliilor de miniştri, aceştia s-au regrupat în partid şi trimit mesaje mai mult sau mai puţin subtile noului premier că nu e singur pe lume şi că depinde de sprijinul lor. Mai întâi lansarea pe piaţă a zvonurilor legate de iminenta schimbare a şefilor ANAF şi CNAS, Blejnar şi Duţă. Şi dansul şefului executivului şi al reprezentanţilor PDL în jurul acestui subiect. Apoi înţepăturile "amicale" între acelaşi premier, mai vărbăreţ decât se aşteptau mulţi, şi Elena Udrea, pe tema bazinelor de înot care au "încununat" mandatul celei din urmă la Ministerul Dezvoltării.

Desigur, în acest moment, primul minsitru depinde de voturile coaliţiei din Parlament şi de loialitatea şi implicarea miniştrilor săi, mai totţi crescuţi la umbra arborilor falnici din grădina din Modrogan. Chiar şi cu spatele asigurat de Traian Băsescu, MRU nu-şi permite (încă) să se arate interesat de bucătăria internă a PDL-ului sau de politica acestuia de cadre. Dar, văzut de mulţi ca salvatorul portocaliu (sau verde-praz, dacă schimbările stilistice vor avea câştig de cauză), nu va dura mult până când va dori să-şi ia rolul în serios.

Vedetele pedeliste s-au văzut în situaţia ingrată de a fi tratate iar ca nişte vagoane. După ce au fost trase de Băsescu în alegerile trecute, acum se văd reduse la statutul de simplu apendice al noii stele a politicii dâmboviţene. Şi, dacă în cazul lui Băsescu, acceptarea rolului lui a venit pe undeva firesc şi în timp, preşedintele cucerindu-i sau fermecându-i pe mulţi, cu ceva vreme înainte de a începe să-i joace pe degete cum i-a convenit, MRU e un outsider, impus de Cotroceni ca viitor lider, fără să aibă în spate bătălii şi răni căpătate în tranşee alături de veteranii democraţi. Care vor fi fost, desigur, foarte puţin încântaţi de scenariul extrem de transparent al propulsării lui MRU în rolul de candidat la preşedinţie din partea dreptei şi de salvator al acesteia în viitoarele alegeri. Şi ei? Vor face iar muncă de teren sau de cabinet, pentru a se trezi apoi la mâna toanelor şi intereselor următorului şef absolut? Nu cred. Sunt convins că, bazându-se pe lipsa oricărui suport a lui MRU în partid, liderii acestuia vor face tot posibilul ori să scape de el, ori să fie ei cei care-l folosesc şi-l controlează pentru a beneficia de încrederea pe care, poate, o va câştiga acesta în rândul românilor până la alegeri.

Ei bine, MRU le-a dat aseară un mesaj clar. Indiferent de agitaţia voastră, sunt mari şanse să fiu numit premier după alegerile din toamnă. Şi, dacă voi nu sunteţi cuminţi, e posibilă găsirea unei alte formule de guvernare pentru că, spre deosebire de voi, eu sunt „prizabil” cel puţin de o parte a actualei opoziţii. Aşa că, ori cu mine, ori împotriva mea. Şi, implicit, împotriva celui care are dreptul să numească un prim-ministru şi care a anunţat nu o dată că o va face după cum îl taie capul. Şi pedeliştii ştiu, ca noi toţi, cam ce se-ntâmplă când pe Traian Băsescu îl taie capul...

http://raduherjeu.blog.com