EXCLUSIV Cum a decurs „marea mobilizare” pentru un colonel în rezervă, cu o carieră militară de 30 de ani: „Domnule, activitatea de la ora șapte când începe? Nu știu ce să vă zic, personalul vine de la ora opt”

Prezent în emisiunea „Punctul Culminant” din 15 octombrie, moderată de Victor Ciutacu la România TV, colonel Silviu Ionescu, cu o carieră militară de 30 de ani în slujba țării a descris momentele hazlii prin care a trecut participând la „marea mobilizare” organizată de Ministerul Apărării, intitulată „MOBEX-B-IF-25”.

Cum a decurs „marea mobilizare” pentru un colonel cu 30 de ani de carieră militară

Silviu Ionescu a povestit că a primit ordinul de chemare pentru data de 15 octombrie cu numai o zi înainte, așa că și-a pregătit un rucsac cu cele necesare și a așteptat cu nerăbdare a doua zi pentru a participa la „marea mobilizare”.

„Ca un mic preambul, totul a început de ieri (n.r. – 14 octombrie) când am fost sunat de un echipaj de la Secția 11, că are să-mi înmâneze un document. A venit, mi-a dat acest ordin de chemare și, foarte vesel, agentul, a zis „mâine vă prezentați”. Da, domnule, mâine mă prezint, nicio problemă. La ce oră? La șapte dimineața.

Bineînțeles, m-au apucat un pic de emoții, nostalgii, pentru că, vorba aia, am 30 de ani de serviciu militar, timp în care am fost un an în Kosovo ca ofițer de legătură, am fost și în Jandarmerie, la un moment dat am fost în comanda unui batalion de intervenție, și ultimii 10 ani mi i-am petrecut la mascați.

Citește și : Haos creat de mobilizarea rezerviștilor în Capitală și Ilfov. Cum arată ordinul primit acasă și cât este amenda dacă nu te prezinți la unitate

După sentimentul de nostalgie, am spus, ne punem pe treabă. Trebuie să-mi pregătesc un sac, îmi pun mănuși de tragere, căști, ochelari de tragere, ciorapi, și așa mai departe. Mi-am luat tot ce îmi trebuie, n-am prins somn toată noaptea, la ora șase dimineața am plecat. Am ajuns la adresa dată, Candiano Popescu 57-59, unde este sediul unei subunități de intervenție a Poliției Române.”, arată colonelul.

În momentul în care a ajuns la adresa de pe ordinul de chemare au început și momentele amuzante. Intrarea nu era marcată și se afla în spatele porților, așa că l-a întrebat pe un agent dacă se poate intra, iar acesta i-a răspuns că începând cu ora opt.

„Adresa este relativ corectă, pentru că, pe ușa aia, măcar dacă puneau un afiș că „nu pe aici e intrarea, ocoliți intrarea prin stânga și intrați pe poarta pe care se intră”. Chiar râdeam, că erau unii șchiopi, nu puteau să coboare, mă rog, am ajuns unde trebuie să intrăm, porțile închise, bineînțeles.

A ieșit un agent mai în vârstă și îl intreb așa, retoric: domnule, activitatea de la ora șapte când începe? Și s-a blocat, lumea a început să râdă: Nu știu ce să vă zic, personalul vine de la ora opt. Zic, băi, când am plecat de acasă, Ionescule, ești de acord cu tot ce spune, nu faci valuri, nu faci nimic.

Bă, dar m-au apucat dracii, am zis că nu se poate chiar așa, să te cheme de la șapte și să stai lângă gard, să păzești gardul. Eram cam peste 100 de oameni. M-a apucat nostalgia, m-am dus în Parcul Carol unde mă antrenam la alergare când eram la mascați. Eu tot am crezut că voi pune mâna pe o armă și voi executa o ședință de tragere.”, mai precizează Silviu Ionescu.

Înghesuială și dezorganizare totală

Peste 100 de oameni s-au prezentat la acea unitate pentru a lua parte la „marea mobilizare”, care s-au înghesuit să intre alături de militarii de acolo. Intrat, colonelul a fost stupefiat să afle că i s-a schimbat locația la care trebuie să se prezinte în caz de mobilizare, fără să primească vreo adeverință în acest sens.

„Când s-a făcut opt fără cinci am tras aer adânc în piept și am spus că mă duc să dau valul cu cine ne conduce. Deja se făcuse buluc acolo, bineînțeles că fiind o unitate operativă cei 100 de oameni se îngrămădeau să intre, n-aveau cum să intre. Dar în același timp și cei care trebuiau să lucreze acolo trebuiau să-și facă loc cu coatele.

Într-un final am pătruns, am penetrat obiectivul, e într-o reviză unde se țin mașinile de intervenție, erau pe niște boxe așa. Prima era cu doctori, cu doctorul am zis lasă că le am pe ale mele dar le duc pe picioare, că fiecare are un genunchi, un spate.

M-am dus lângă boxa respectivă. Era un agent cu un laptop, îi dau ordinul de chemare, mă bagă pe laptop și spune „dvs. vă veți prezenta în caz de doamne ferește la secția cutare la biroul cutare”.

Zic, stați puțin, îmi dați o hârtie în sensul ăsta? Că pe livretul meu militar, pe documentul oficial emis de către centrul militar scrie „ordin de chemare a rezervistului, cu cupoane de transport, te prezinți în Calea Victoriei, unde este sediul Poliției Capitalei”.

Pe gură mi-a zis. Am zis dă-mi și mie o hârtie ceva, că cuvântul dumitale pentru mine… Și mai departe a rămas așa, că dacă nu avea ce să-mi dea, ce să-mi dea. Mi-a zis: mai mergeți în continuare, că am făcut noi un circuit să vă prezentăm niște ateliere. Zic: mamă, să vezi ce au mai adus la mascați, ce arme.”, arată Ionescu.

„Marea mobilizare” sau, mai nou, parada modei

Trecând printre boxele din unitate, unde se aștepta să vadă tehnică militară, colonelul a observat numai uniforme de stradă ale Poliției, așa că a decis să treacă de ele pentru a participa la tragere. Când să iasă din încăpere, i s-a spus că nu este cazul.

„Prima boxă, un stand de haine cu niște uniforme atârnate pe niște umerașe. Următoarea boxă, niște umerașe cu niște haine atârnate acolo. Întreb: domnule, hainele astea sunt de vânzare, sau care e ideea? Ce e cu ele? Păi nu, am zis să le prezentăm și noi așa, mi-a zis. Păi la ce contează, că astea sunt uniforme de stradă, cu epoleți, cu pantaloni drepți.

Și după standul doi nu am mai fost că era aceeași chestie. Cred că era un stand expozițional în care Poliția își arăta uniformele. Și de aici ce fac? Era un culoar special pentru ieșire, am zis că mă duc la ieșire, întreb acolo în stânga, în dreapta.

Citește și : MApN a mobilizat 10.000 de rezerviști, de pe o zi pe alta, dar le-a trimis adresa greșită. Purtătorul de cuvânt dă vina pe aplicația folosită de șoferi: „Pot fi și mici greșeli, tocmai acesta e și rostul exercițiului”

Dacă aveți nevoie de adeverință, mi-au zis unii, vă duceți la standul ăla să vă dea o adeverință că ați fost aici. I-am zis „domnul meu, soția mea știe că am fost aici, am și sunat-o de vreo două ori, e convinsă”. N-am ridicat-o, dar am avut grijă să am martori. Iar acum ce facem? Acum puteți pleca acasă. Păi și cu tragerea? Păi nu e cazul.”, se încheie peripeția colonelului la „marea mobilizare”.