Ani de zile, presa și diverși comentatori au arătat și au atras atenția că societățile care au pus mâna pe comerțul cu energie și gaze din România nu și-au respectat contractele de privatizare. Adică nu au realizat toate investițiile în rețelele de gaze și energie pe care s-au obligat să le facă.
La o săptămână de la explozia devastatoare din cartierul bucureștean Rahova, polițiștii criminaliști investighează o pistă ce vizează compania Distrigaz Sud Rețele deținută de compania de stat franceză GDF.
O conductă de gaze din afara blocului, deținută de Distrigaz, ar fi fost fisurată de cablurile electrice. Dintr-o posibilă eroare de proiectare, magistrala Distrigaz și rețeaua electrică ar fi fost trase prin același tunel de utilități. Cablurile electrice ar fi fost și ele deteriorate, astfel încât ar fi produs o altă fisură în conducta principală a Distrigaz realizată din material plastic.
În trecut, magistralele Distrigaz erau făcute dintr-un aliaj de fontă și fier. Gazul scurs din conducta Distrigaz ar fi inundat blocul din cartierul Rahova prin subsol și ar fi migrat către etajele superioare prin coloanele de utilități. Gazul s-ar fi acumulat într-un apartament nelocuit de la etajul 5. În aceste condiții, explozia teribilă a fost inevitabilă in dimineața zilei de 17 octombrie.
CUTIA NEAGRĂ a descoperit că societatea Distrigaz a mai fost implicată și în alte incidente tragice întâmplate în București. Procurorii au investigat compania pentru un accident de muncă teribil din anul 2009. În urma unei explozii a unei conducte de gaz din Sectorul 2, un angajat Distrigaz și-a pierdut viața și alți patru au fost grav răniți.
În acel context, mai mulți angajați Distrigaz au acuzat conducerea străină a companiei că și-au bătut joc de ei, că nu s-au respectat regulile de protecție a muncii și că lipsa de organizare și de implicare a șefilor Distrigaz au provocat o tragedie.
Procurorii au investigat tragedia timp de 3 ani, dar au socotit că Distrigaz și directorii companiei nu au nicio responsabilitate pentru explozia conductei de gaz de pe strada Electronicii. Au închis dosarul și l-au făcut responsabil pe angajatul decedat, astfel că Distrigaz nu a plătit nici despăgubiri familiilor victimelor.
În mod ciudat, directorul Distrigaz Sud București, responsabil de intervenții și lucrări, era în anul 2009 Clotilde Armand, franțuzoaica ajunsă în 2020 primar al sectorului 1 din Capitală. Într-o țară normală, compania Distrigaz București (și acționarul francez Gaz de France- Engie) ar fi trebuit sa fie condamnată penal pentru moartea angajatului și nenorocirea pe viața a altor doua persoane. În final, justiția română a scos mortul vinovat.
Clotilde Armand a explicat, la acea vreme, că “mortul” era șeful echipei de intervenție și el este total responsabil. Familia celui decedat a solicitat șefilor din Distrigaz sa oprească gazul de pe conductă. N-au făcut-o! Iar doamna Armand s-a apărat spunând că era director Distrigaz București de puțină vreme. Nu a avut timp să îmbunătățească toate condițiile de securitatea muncii. La întrebarea dacă are ceva pe conștiință, să-și reproșeze, a refuzat să răspundă. La întrebarea de ce a plecat din România în Franța și s-a întors după trei ani, după închiderea dosarului penal, a refuzat sa răspundă.
Potrivit informațiilor furrnizate de Evz. ro, foști angajați ai Distrigaz Sud rup tăcerea și vorbesc, sub protecția anonimatului, despre presiunile, haosul și neregulile care ar fi dus la tragedie. Ei susțin că, în perioada respectivă, compania era condusă la nivel operațional de Clotilde Marie Brigitte Armand, care ocupa funcția de director de exploatare.
„S-a lucrat cu gaz pe țeavă, altfel nu avea ce să explodeze. Cineva i-a obligat să intre în groapă în timp ce conducta era sub presiune. A fost o decizie criminală”, spune unul dintre foștii angajați. Sursele susțin că lucrarea din Electronicii nu era una de urgență, ci o extindere planificată a rețelei, ceea ce însemna că ar fi trebuit pregătit un plan de siguranță și că alimentarea cu gaze să fie oprită complet. Cu o zi înainte de explozie, furnizarea fusese într-adevăr întreruptă între orele 8 și 16, însă, în ziua tragediei, nu mai exista nicio înștiințare oficială de oprire.
„Gazele erau deschise, dar echipa a fost trimisă din nou la lucrare. Oamenii nu aveau dreptul să refuze. Pe vremea aceea nu exista așa ceva”, mai povestesc martorii.
Potrivit fișei postului, directorul de exploatare era responsabil de coordonarea intervențiilor și de stabilirea măsurilor de protecție pentru echipele din teren. La scurt timp după accidentul mortal, Clotilde Armand a părăsit postul din România și a fost transferată pe o funcție inferioară, de șef de birou, în Franța, în cadrul aceleiași companii. Revenirea acestui caz în atenția publică, după atâția ani, scoate la lumină întrebări vechi, dar fără răspuns: cine a luat decizia de a lucra cu gazul deschis și de ce măsurile de siguranță au fost ignorate într-o lucrare care nu cerea nicio urgență?