Dan Puric a acordat un interviu în exclusivitate pentru România TV, în care a vorbit despre starea de spirit a societății românești, subliniind degradarea sensului credinței.
„De ce nu vă duceți, poate se întâmplă o minune? Răspunsul lor: dacă noi ne facem sănătoși, cum mai cerșim? Eu, dacă cred în Dumnezeu, devin sănătos. Dar șeful zice: dă-mi și mie puțin, doamnă Ursula, domnule președinte.
În România lucrurile sunt amestecate. Sunt oameni în servicii și în armată de cea mai bună factură, mai sunt și patrioți.”
Citește și: EXCLUSIV- Dan Puric anunță noi detalii despre partidul lui Călin Georgescu
Mai departe, actorul a continuat analiza pe un ton amar, vorbind despre o lume dominată de lăcomie și despre ruptura tot mai mare dintre cei care conduc și cei care îndură. În opinia sa, goana după bani a devenit o obsesie care orbește, în timp ce suferința reală a oamenilor rămâne ignorată.
„Țara s-ar duce. Mai vin și papagalii: they are very smart, îi fentează. România stă la o intersecție între monștri. Ăia vor război. Cel mai important în viață e să aveți bani. Moartea nu ajunge în Dubai. Ei stau în resurse. Din România luăm resurse, din Africa luăm resurse.”
Lacomul moare cu ochii pe bani. E demența banului. Sunt români care n-au avut ce să pună pe masă. Sunt copii în orfelinate, bătrâni în azile. Întotdeauna uită-te în jos. Acolo e substanța, acolo e unde trebuie să ajuți. E atâta nefericire pe pământ și tu o mai și sistematizezi.
De fapt, ei își amână oamenii. Cei de la noi nu sunt oameni politici, trăiesc de la o alegere la alta, din patru în patru ani.”
În continuare, actorul a explicat diferența dintre politicianul de moment și adevăratul om de stat, subliniind că politica de azi e superficială și că liderii ar trebui să fie mai atenți la nevoile reale ale poporului.
„Știi când un om politic devine om de stat? Când se racordează la substanța poporului, nu când gândește din patru în patru ani. Am avut, în 35 de ani, oameni cu o incapacitate. Una e să cânți tocată, alta e să cânți la orgă, alta e la țambal.”
„E vorba de înălțimea sunetului, de substanță. Eu îi privesc cu compasiune. Eu o să mă duc, dar vreau să las în urmă ce au lăsat sfinții și martirii. Pentru ideile mele, e o onoare dacă ajung la pușcărie. Mai bine stau în închisoare cu amintirea lui Radu Gyr decât să stau în România în prezența lui Vexler. Vreau să stau în închisoare cu amintirea marilor martiri care și-au dat sufletul pentru țară decât să stau într-o prezență istorică cu niște umbre trecătoare care jignesc poporul.”