Avocata jurnalistului Victor Ciutacu, Oana Anghel, a oferit mai multe detalii în direct, la România TV: „O să încerc să concentrez ideile astfel încât să înțeleagă toți telespectatorii despre ce este vorba. Sigur că toată lumea își amintește despre contextul regretatei jurnaliste Iulia Marin, iar clientul meu, domnul Victor Ciutacu, nu a făcut decât să pună în dezbatere, așa cum a decis și Curtea de Apel București, un subiect de interes public, în deplină legalitate și deontologie profesională, plecând de la o situație concretă, care era jurnalist de investigație, cu referire directă la această tânără, care avea un istoric de boli mintale grave. Ciutacu nu a ridicat decât niște întrebări apreciate, iată legitime, chiar de către Curtea de Apel.
În ce măsură starea psihică a tinerei jurnaliste era compatibilă cu munca asta? Care era impactul unei asemenea activități profesionale față de starea precară de sănătate a acesteia? CNCD, care este Consiliul Național de Combatere a Discriminării, a decis, ca urmare a autosesizării, atenție, n-a fost o petiție, ca urmare a acelui apel pe care ni-l amintim cu toții, semnat de peste 3.000 de persoane, a decis că s-a depășit limita libertății de exprimare, întemeiat pe articolul 15 din ordonanța guvernului 137 p. 2000 privind prevenirea și sancționare tuturor formelor de discriminare.
Clientul meu i-ar fi încălcat demnitatea persoanei despre care vorbea, deși, așa cum am susținut încă de la început, a ridicat niște întrebări perfect legitime. Curtea de Apel București a venit și a apreciat că decizia, deci hotărârea pe care am atacat-o, este desfințată în mod integral, aprecind-o ca fiind nelegală. Deci, din această perspectivă, această hotărâre este executorie. Este adevărat, este susceptibilă de recurs la Înalta Curte, dar, în opinia mea, este un pas foarte important pentru că ar trebui să tragă, de fapt, un semnal de alarmă serios, nu doar în fața CNCD, în fața oricărei autorități cu astfel de putere. Pentru că ar trebui să avem în vedere un standard ridicat de rigoare atunci când se autosesizează și aplică sancțiuni. Faptul că instanța, repet, a anulat o astfel de hotărâre arată cât de important este ca puterea publică să respecte maxima strictețe atunci când se referă la legalitatea unor afirmații.
Mai cu seamă, dacă-mi permiteți, ar trebui cântărit mai atent atunci când atunci când presa, jurnaliștii discută despre subiecte de interes public, în contextul în care știm bine că am fost de foarte mulți ori sancționați de către CEDO, ne arată în mod repetat că jurnaliștii nu au doar dreptul de a discuta, au chiar îndatorirea de a o face. Și ar trebui atât CNCD-ul, dar și CNA-ul să înțeleagă acest rol al presei. În secunda în care presa tace și nu discută despre asemenea drame importante pentru întreaga populație, înseamnă că ar trebui să aprecim că cenzura ar trebui să existe printre noi. Ori nu cred că am trăit asemenea vremuri și atâta efort s-a făcut de acest stat să ajungem în situația în care libertatea sexuală se rămână doar de decor.”.
Laura Duță către Victor Ciutacu: Ce ai simțit tu când ai fost amendat?
„Întreabă-mă ce am simțit prima dată când am fost amendat în mod absolut barbar de același Consiliu Național al Audiovizualului cu 200.000 de lei pentru afirmația domnului Gelu Vișan la adresa domnei Kovesi și nici măcar calomnioasă. Întreabă-mă ce am simțit la celelalte amenzi de câte 100.000 de lei, că dau oamenii ăștia amenzi de parcă dau de la ei, de parcă banii ăștia nu provin dintr-o activitate economică pe care o desfășoară niște oameni. În momentul în care CNCD ne-a amendat, am simțit, pur și simplu, revoltă și dezgust.
Ca și cuantum, deja era pistol cu apă – 10.000 postul de televiziune, 5000 eu. Sigur, un munte de bani pentru un om normal, dar când te-ai învățat cu amenzile de la 100.000 în sus, o amendă de 5000 ți se pare chiar o ușurare. Dar sigur că m-am simțit revoltat, pentru că nu a fost vorba în emisiunea noastră despre nicio umbră de discriminare la adresa regretatei jurnaliste sau la adresa oamenilor cu afecțiuni psihice, cum au îndrăznit să pretindă cei de la CNCD.
A fost un subiect de dezbatere, o țară întreagă era răvășită de sinuciderea unei tinere jurnaliste care, teoretic, lucra într-un mediu foarte plăcut, la o multinațională. Vorbim de trustul Ringier. Ea nu ar fi avut niciun motiv să facă gestul ăsta. Apăruseră ulterior, în urma tragicului gest, o grămadă de dezvăluiri cu privire la gravele probleme de natură psihică pe care le avea domnișoara Iulia Marin întinse pe mulți ani și cumva acoperite opiniei publice de conducerea editorială a trustului Ringier, în speță de domnul Tolontan, șeful ei direct, și de domnul Mihnea Vasiliu, ulterior trecut și el în rândul celor drepți.
În contextul în care Iulia Marin era jurnalistă de investigație și aborda subiecte destul de sensibile, era firesc să ne întrebăm dacă nu cumva conducerea trustului și a publicației pentru care lucra, fiind încunoștințați în mod oficial de problemele pe care le-a avut fata aia, pentru că a avut concedii medicale pentru tentative de sinucidere, a avut internări. Deci, nu era marele secret. Dacă fata aia nu cumva putea fi folosită, din motive extrem de pragmatice, să nu răspundă în fața legii pentru executarea unor comenzi de natură politică, ONG-istică. Evident că a fost o dezbatere în studio pentru păstrarea ei în câmpul muncii și în zona de dezvăluiri asumate sau împotrivă.”, a spus Victor Ciutacu.