„Orice om are un preț. Mai mare sau mai mic, dar preț. Chiar și înaltele conștiințe civice. Demnitatea ține până face ravagii șobolanul în stomac. E foame de bani, băieți. Așa că fiecare se îndoaie de șale după cum foșnește cașcavalul. Nu există niciodată suficient. Nici măcar la bogați. Necesitatea e direct proporțională cu starea de bine. Te-ai obișnuit la boiereasă, greu te mai întorci la firul ierbii”, spune Victor Ciutacu, în direct la România TV.
„Cazul odelor libidinoase închinate de filosoful Gabriel Liiceanu lui Ilie Bolojan e emblematic. Celebrul intelectual public nu este nici pe departe vreun om sărac, ba dimpotrivă. Transformat în om de afaceri imediat după Revoluție, s-a adaptat perfect mediului. Și a prosperat. În toate regimurile politice. Fosta Editură Politică de pe vremea lui Ceaușescu, pe care i-a făcut-o cadoul prietenul lui Andrei Pleșu când era ministru al Culturii, s-a dat de trei ori peste cap, s-a transformat în Humanitas și a devenit fabrică de bani. Vinde și cafea, vinde și pâine, s-a extins ca pecinginea. Că o editură dezvoltă un lanț național de librării, mai ales pe fondul lipsei totale de apetit pentru citit, nu e deloc un lucru rău. Și merită salutat ca atare, chiar dacă pune și auxiliare pe tarabă”, mai spune Victor Ciutacu.
„Problema, aici, dincolo de vanitatea maladivă a lui Gabriel Liiceanu, care simte nevoia să dea el câte un mesaj pentru popor la fiecare cumpănă politică, e că filosoful care scrie cum se unge cu cremă pe organism și care și-a transformat limuzina în personaj e și el pe interes, ca tot românul. Nu că noi, ăștia care ne învârtim prin mica și meschina lumea politică, n-am ști asta, dar acum a venit și dovada. Prezentată negru pe alb în Gândul. Dezvăluirea ziaristului Patrick Andre de Hillerin e dărâmătoare. Textul libidinos al marelui filosof, în care-l așeza pe actualul premier într-o galerie care începea cu biblicul Moise și ajunge la Corneliu Coposu, trecând prin Carol I și Regina Maria, a venit la fix o zi după ce Primăria Oradea, unde Ilie Bolojan și-a lăsat moștenitorul, a pus în brațele Humanitas un ditamai spațiul în centrul orașului. Evident, în urma unei licitații cu dedicație, în care caietul de sarcini pare scris direct de beneficiar.
Până la urmă, Gabriel Liiceanu e un prestator cinstit. A primit, a prestat. Fraieri sunt ăia care se uită-n dinții lui. Și ticăloși cei vor să-l vândă drept model. Deși știu foarte bine cine e și ce hram poartă…”, conchide Victor Ciutacu.