Experimentul Lebensborn: Obsesia lui Hitler pentru „rasa pură” a ajuns şi în România

Liderul SS, Heinrich Himmler, este cel care a lansat proiectul Lebensborn (Fântâna Vieţii), în anul 1935. Hitler visa să aibă de cât mai mulţi luptători şi oameni devotaţi sută la sută cu păr blond şi ochi albaştri, însă situaţia demografică a Germaniei nu era favorabilă acestei idei. Numărul bărbaţilor tineri se redusese foarte mult ca urmare a pierderilor suferite în Primul Război Mondial, iar multe femei rămâneau însărcinate fără să fie căsătorite şi erau nevoite să apeleze la avorturi ca să nu se facă de râs în comunităţile în care trăiau. Naziştii au constatat că pierderile suferite prin întreruperea sarcinii sunt enorme. De asemenea, regimul lui Hitler a ajuns la concluzia că cel mai mare pericol pentru rasa ariană îl reprezintă evreii, care modificau rasa pură.

„În 1924, Adolf Hitler a publicat celebra „Mein Kampf”, acolo unde şi-a popularizat ideea cu rasa ariană, oameni înalţi, blonzi şi cu ochi albaştrii şi cu un intelect superior celorlalte rase, considerate inferioare. Ca această aberaţie să poată fi implementată cu succes, statul german a finanţat expediţii menite să găsească dovezi ale arienilor din dispărutul continent Atlandida. Statul nazist a aplicat în perioada 1933-1945 ideea creării unei rase superioare din personae care se încadrau în parametrii anunţaţi. Fuhrerul considera toate rasele neariene drept inferioare şi periculos de contaminante, iar cea mai rea dintre acestea era cea evreiască. Ca mii de alţi germani, Hitler citise şi fusese influenţat de lucrarea lui Arthur Dinter, Păcatul împotriva sângelui. «Păcatul» se referea la pângărirea rasei – Dinter pretindea că o picătură de spermă evreiască ar mânji femeia ariană pe veci, făcându-i şi pe copiii pe care ea i-ar fi conceput cu alt arian să aibă trăsăturile inconfundabile ale rasei semitice“, explică istoricul Cornel Şomîcu, pentru adevărul.ro.

Astfel, naziştii au înfiinţat organizaţia Lebensborn, care avea ca scop înmulţirea rasei ariene, pe care o considerau pură. În cadrul acesteia funcţionau case de maternitate, iar soţiile membrilor SS care rămâneau însărcinate beneficiau de asistenţă financiară. Tototdată, Lebensborn Lebensborn încuraja relaţii extraconjugale Lebensborn oferea ajutor şi protecţie tinerelor care rămâneau însărcinate, fără să fie căsătorite, condiţia fiind ca taţii să fie blonzi şi cu ochi albaştri. Ofiţerii SS erau consideraţi ca fiind cele cele mai bune exemplare de bărbaţi arieni, astfel că erau încurajaţi să aibă aventuri cu tinere blonde. La rândul lor, acestea erau îndocrinate pentru a avea asemenea relaţii şi că cel mai important rol pe care îl aveau era acela de a procrea. O parte însemnate dintre tinerele care se aflau în această situaţie făceau parte din Liga Fetelor Germane. În această asociaţie era primite doar tinerele cu „origini sănătoase”. Relaţiile cu evreii erau interzise Regimul lui Hitler a mers şi maiu departe şi a interzis relaţiile cu evreii.

 „Nu doar că statul german a încurajat naşterile în interiorul rasei ariene, inclusiv prin promovarea relaţiilor extraconjugale şi apariţia unor copii fără trecut, dar la 5 septembrie 1935, Legile de la Nurnberg văduveau de cetăţenie germană pe toţi cei care nu erau nemţi, excepţie făcând cei de „sânge înrudit”, iar Legea pentru Protecţia Sângelui şi Onoarei Germane le interzicea cetăţenilor să se căsătorească sau să întreţină relaţii sexuale cu evreii, declară profesorul de istorie Cornel Şomîcu.

Prigoana evreilor În aceste condiţii, statul hitlerist a început o adevărată campanie de exterminare a evreilor.

„Hitler considera aceste legile antisemite ca măsuri temporare necesare, până când Europa avea să scape de evrei. Mecanismul complicat elaborat pentru exterminarea evreilor şi a altor nearieni presupunea o intensă campanie de teroare, concentrare în ghetouri şi, în cele din urmă, deportarea în masă în lagăre de concentrare, cărora puţini le-au supravieţuit. Ca un exemplu, lagărul Dachau, situat la circa treizeci de kilometri de oraşul Munchen, a fost construit la două luni de la instalarea lui în funcţie. Pe măsură ce ţările Europei cădeau pradă naziştilor, erau înfiinţate lagăre de concentrare şi în alte părţi, mai ales în Polonia“, informează Cornel Şomîcu.

În Germania au funcţionat zece case „Lebensborn“, care era un fel de centru maternal. Tinerele gravide erau internate într-o astfel de unitate, numai după ce demonstrau originea ariană a familiei lor, dar şi pe cea a tatălui copilului. Acestea primeau în casele „Lebensborn“ îngrijirea medicală necesară, iar după ce năşteau erau obligate, în cele mai multe cazuri, să-şi abandoneze copilul, care devenea proprietatea SS. Certificatele de naştere erau falsificate, pentru a se pierde urma părinţilor, iar copiii să să fie dedicaţi sută la sută cauzei naziste. Unii dintre părinţi au încercat să-şi găsească urmaşii, lucru imposibil de realizat la timpul respectiv.

„Teoria rasei ariene a fost promovată inclusiv în România, în anii războiului(1941-1945), fără rezultate concludente. Din fericire, românii au o structură net diferită de alte popoare europene care au îmbrăţişat asemenea idei. Experimentul Lebensborn nu a prins în România decât foarte timid, în Ardeal, un obstacol de netrecut fiind biserica ortodoxă foarte conservatoire în relaţiile de cuplu şi a copiilor născuţi în afara familiei”, a precizat istoricul gorjean Cornel Şomîcu, pentru adevărul.ro.

Proiectul Lebensborn a încetat după capitularea Germaniei naziste şi eliberarea ţărilor ocupate.