17 staţii de ascultare, operate de organizaţia Comprehensive Nuclear-Test-Ban Treaty (CTBTO), au detectat sunetul în timp ce călătorea pe planetă.

Cea mai îndepărtată staţie care a înregistrat sunetul, ce nu poate fi auzit de urechea umană, s-a aflat la peste 14.000km distanţă, în Antarctica.

Alte Articole

Clipe de coșmar trăite de Ramona Olaru în Egipt! Și-a pierdut ...

Accident teribil pe Autostrada București-Pitești! Un bărbat ...

Ziua Planetei Pământ 2024. Paşi mici în progresul privind ...

Cel puţin 1.200 de oameni au fost răniţi după explozia meteoritului deasupra regiunii Ural, pe 15 februarie, iar rămăşiţele au „bombardat” oraşul Chelyabinsk. NASA a estimat că meteoritul a avut dimensiunea de 17 metri şi o greutate de circa 10.000 de tone şi că a explodat cu o forţă echivalentă a 500 de kilotone, adică de circa 25 de ori mai puternic decât bomba nucleară de la Nagasaki, din 1945.

Undele de joasă frecvenţă emise de explozie nu au fost auzite de urechea umană, dar au fost înregistrate de senzorii de la CTBTO, pe mai multe continente.

CTBTO foloseşte aceste staţii de înregistrare pentru a detecta exploziile nucleare din întreaga lume. Prima astfel de staţie a fost deschisă în aprilie 2001, în Germania.

„Ştim că nu este o explozie fixă, întrucât am putut vedea schimbarea în direcţie, în timp ce meteoritul călătorea spre Pământ. Nu este o singură explozie, arde, călătoreşte mai repede decât viteza sunetului. Aşa o distingem de exploziile miniere sau de erupţiile vulcanice”, explică Pierrick Mialle, cercetător la agenţie.

Informaţiile strânse de CTBTO vor fi analizate de experţi din întreaga lume pentr a afla mai multe despre altitudinea, energia eliberată şi felul în care s-a rupt meteoritul.