Deși vara nu s-a terminat încă, meteorologii fac deja primele prognoze ale iernii. Fenomenul El Niño care se manifestă în zona ecuatorială a Oceanului Pacific este prognozat să fie unul dintre cele mai puternice din epoca modernă.
În mod normal, El Niño aduce condiții mai umede în sudul Americii și poate reduce cantitatea de zăpadă din regiunea Marilor Lacuri, din interiorul regiunii New England și din nord-vestul Pacificului. De această dată, însă, intensitatea fenomenului ar putea amplifica interacțiunile cu alte mecanisme atmosferice, cum ar fi vortexul polar.
Vortexul polar reprezintă o masă uriașă de aer foarte rece aflată la altitudini mari deasupra regiunilor polare. Când vortexul este puternic, aerul rece rămâne în mare parte concentrat în zona Arcticii. Dacă acesta slăbește sau este perturbat, aerul rece poate coborî spre sud, provocând episoade severe de iarnă în centrul și estul Statelor Unite.
Cercetătorii spun, însă, că relația dintre El Niño și vortexul polar nu este pe deplin înțeleasă, astfel că este dificil de anticipat exact cum va arăta iarna, potrivit USA Today
Un El Niño puternic poate modifica circulația atmosferică la scară largă și poate influența traseul curentului-jet. În SUA, acest lucru se poate traduce prin schimbări importante ale temperaturilor și precipitațiilor, însă efectele nu sunt identice de la un episod la altul. Sudul țării este, de regulă, mai umed, în timp ce unele regiuni din nord pot avea mai puțină zăpadă decât în mod obișnuit.
Un alt motiv pentru care meteorologii urmăresc cu atenție evoluția fenomenului este posibilitatea unor încălziri bruște în stratosferă. El Niño poate favoriza astfel de episoade în a doua parte a iernii, iar schimbările produse la altitudini mari pot coborî treptat spre suprafața Pământului și pot persista timp de mai multe săptămâni. Dacă acestea coincid cu un vortex polar slăbit, anumite regiuni din SUA și Europa ar putea avea parte de perioade de frig intens, chiar și într-un sezon care, per ansamblu, ar putea fi mai blând.
Totodată, schimbările climatice favorizează fenomene extreme și în sezonul cald. Oamenii de știință au identificat, recent, un tip de val de căldură numit „snow-eater” („mâncător de zăpadă”), caracterizat prin temperaturi peste pragul de îngheț care persistă mai multe zile, inclusiv noaptea, potrivit Gizmodo
Aceste episoade pot aproape dubla viteza de topire a zăpezii din zonele montane. În vestul SUA, ele au devenit mai frecvente și mai intense, iar suprafața afectată s-a extins considerabil în ultimele decenii.
Fenomenul are consecințe importante deoarece stratul de zăpadă din munți funcționează ca un rezervor natural de apă. În unele state americane, acesta asigură până la 75% din rezervele de apă.
O topire bruscă și timpurie înseamnă că apa ajunge mai repede în râuri, ceea ce poate crește riscul de inundații. Ulterior, însă, lipsa zăpezii rămase pentru lunile de vară poate favoriza seceta și incendiile de vegetație.
Potrivit cercetătorilor, încălzirea globală ar putea transforma astfel de episoade în fenomene tot mai obișnuite.