„Este o mare probabilitate ca viitoarea etapă să dureze foarte mult. Este o nouă luptă„, a spus Andrei Ursu (56 de ani), potrivit New York Times, citat de Agerpres.

Cu două zile în urmă, Alexandru Vişinescu (89 de ani), fostul comandant al închisorii de la Râmnicu Sărat, a rămas tăcut atunci când văduva altui fost deţinut a povestit judecătorilor, plângând, cum soţul ei ajunsese să cântărească mai puţin de 35 de kilograme la ieşirea din închisoare. Procesul lui Vişinescu, primul intentat contra unui oficial guvernamental din perioada comunistă în aproape un sfert de secol, este de aşteptat să dureze doi ani.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Orașul din România de care fuge oricine! Chiar dacă chiriile ...

Cei din PSD cer USR-ului să o excludă pe Clotilde Armand din ...

România are de mult timp reputaţia unuia dintre cele mai refractare foste state comuniste în a dezvălui căile întunecate ale trecutului său totalitar, în special a celui în care a fost implicată Securitatea, poliţia sa secretă. Totuşi, în ultimii ani, odată cu anunţul potrivit căruia Vişinescu şi poate şi alţii vor fi în final condamnaţi, sunt perspective pline de optimism că în fine România ar putea fi pregătită să îşi confrunte brutala sa istorie.

Însă aceste două cazuri, dar şi altele aflate în aşteptare, ajută la a explica de ce acest optimism este totuşi moderat. Amânări birocratice, documente ascunse, oficiali nereceptivi, apatia publicului şi ritmul lent al anchetelor şi soluţionării litigiilor au creat sentimentul că o recunoaştere deplină a faptelor respective s-ar putea să nu aibă loc niciodată.

Motivul pentru care România este atât de refractară în dezvăluirea trecutului său este explicat, în parte, de modul în care ţara a ieşit din comunism. România, spre deosebire de Polonia şi de alte state din fostul bloc estic, este cea în care înlăturarea dictatorului său, Nicolae Ceauşescu, în 1989 a adus oarecum cu o lovitură de palat, mulţi dintre foştii demnitari supravieţuind tranziţiei şi dăinuind ani şi decenii în guvern, notează New York Times.

România se află în ultimele 10 zile înaintea celui de-al doilea tur al prezidenţialelor. „România trebuie într-adevăr să-şi accepte propria istorie recentă. Este o problemă majoră„, a declarat Klaus Iohannis, candidatul Alianţei Creştin-Liberale (centru-dreapta). Iohannis a promis să reaprindă o dezbatere naţională pe acest subiect, dacă va fi ales, şi s-a pronunţat pentru crearea unui muzeu naţional al perioadei comuniste.

Opozantul său, actualul premier Victor Ponta, reprezentant al social-democraţilor, a fost de acord că trecutul nu trebuie să fie uitat, dar a părut mai dornic ca România să privească înainte. „Este important să cunoaştem trecutul, dar acum cred că acum mare parte a leadership-ului politic este mult mai concentrat asupra viitorului„, a spus el.

Tatăl lui Andrei Ursu, Gheorghe Ursu, a murit în detenţie în 1985. Potrivit mărturiilor ulterioare, el a fost bătut în mod repetat de gardieni şi de alţi deţinuţi. Andrei Ursu şi alţii spun că persoana cea mai vinovată pentru moartea lui Gheorghe Ursu a fost Marin Pîrvulescu, un fost maior de Securitate responsabil cu anchetele.

Andrei Ursu, care s-a mutat împreună cu mama sa la Chicago în 1986, a revenit deseori în România după 1989 pentru a cere instanţelor şi politicienilor să se facă dreptate. El a făcut greva foamei şi în 2000, protest pe care l-a încheiat la finalizarea anchetei referitoare la doi membri ai Miliţiei care au fost condamnaţi pentru crimă în 2003. Însă Andrei Ursu a continuat să ceară pedepsirea lui Pîrvulescu. Ultima grevă a foamei a fost începută, după cum spune el, atunci când a adunat o grămadă de dovezi, dar a continuat să se confrunte cu reticenţa oficialilor români.