FLOAREA-DE-COLŢ, celebrată de google pe 5 martie. De ce este specială floarea de colţ

Florarea-de-colţ este celebrată de Google cu un doodle special luni, 5 martie.

04 mart. 2018, 23:01

Floarea-de-colţ. Floarea-reginei, sau floarea-de-colț, (Leontopodium alpinum Cass.) este o specie de plante erbacee, perene, din genul Leontopodium Cass., familia Asteraceae. Planta este lânat-tomentoasă, înaltă de 5 – 20 cm, cu inflorescențe compuse din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb – argintii, lânos – păroase. Dacă în România planta ajunge doar până la înălțimea de maximum 20 cm, ea poate crește în alte țări până la 50 – 80 cm. Inflorescența este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici și care iau forma unei steluțe.Aceasta este formată până la zece inflorescențe cu numeroase și minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfățișarea unei flori. Planta este acoperită cu peri catifelați, argintii, ce îi conferă o eleganță deosebită. Perioada de înflorire este iulie – august. 

Una din minunile munţilor Carpați, Floarea-de-colţ sau Floarea Reginei este protejată de lege. A o rupe de pe stâncile Bucegilor este o crimă. Poţi să-i culegi semintele care se formează în septembrie. Plantate într-un sol sărac, calcaros, în curţile caselor de la munte şansele să crească şi să înflorească sunt maxime. 

Floarea-de-colţ crește în munți calcaroși, în pajiști de pe versanți abrupți și însoriți sau pe stânci. La noi crește în Munții Carpați, fiind declarată monument al naturii din 1933 și ocrotită. Floarea reginei poate fi întâlnită în Munții Maramureșului și Munții Rodnei, Obcinele Bucovinei, Rarău, Ceahlău, Ciucaș, Munții Bucegi, Făgăraș, Cozia și Retezat. În afara spațiului românesc, floarea reginei înfrumusețează zone din Abruzzi, Alpi, Balcani, Carpați, Pirinei, dar și din Asia Centrală și de Est.

Mai este cunoscută și ca Floare-de-colț (denumire introdusă în perioada comunistă) sau cu denumirea germană, Edelweiß.

Floarea-de-colţ. Conform Dicționarului de sinonime, pentru floarea-reginei (Leontopodium alpinum) există și următoarele denumiri: albumeală, albumiță, floare-de-colț, (rar) edelvais, (reg.) flocosele (pl.), steluță, floarea-doamnei.

Floarea-de-colţ, regina Carpaţilor şi cum o poţi avea în gradina de acasă

Floarea-de-colţ. Una din minunile munţilor noştri, Floarea-de-colţ este una din plantele protejate. A o rupe de pe stâncile Bucegilor este o crimă. Poţi însă să-i culegi semintele care se formează în septembrie. Plantate într-un sol sărac, calcaros, în curţile caselor de la munte şansele să crească şi să înflorească sunt maxime.

Floarea-de-colț poate fi întâlnită în Munții Maramureșului și Munții Rodnei, Obcinele Bucovinei, Rarău, Ceahlău, Ciucaș, Munții Bucegi, Făgăraș, Cozia și Retezat. În afara spațiului românesc, floarea apare în flora alpină spontană din Abruzzi, Alpi, Balcani, Carpați, Pirinei, dar și din Asia Centrală și de Est.

Floarea-de-colţ se întâlneşte din Pirinei până-n Himalaya. Creşte în munţi calcaroşi, pe versanţii abrupţi şi însoriţi, pe solul sărac de pe stânci. Denumirea ştiinţifică este „Leontopodium alpinum“, şi este rudă cu floarea-soarelui şi margareta.

Floarea-de-colţ este o inflorescenţă, înconjurată de un înveliş de frunze protectoare cu aspectul unor raze, care sunt confundate cu petalele. Spre deosebire de petale, care cad după înflorire, frunzele protectoare din jurul inflorescenţelor persistă până la fructificare, de aceea par nişte flori nemuritoare. Întreaga plantă şi frunzele din jurul inflorescenţei sunt acoperite de peri lânoşi albi care au rolul de a proteja împotriva frigului, uscăciunii şi a radiaţiei ultraviolete.

La noi în ţară, Floarea-de-colţ creşte în Munţii Carpaţi, şi este declarată monument al naturii din 1933 şi ocrotită. Specialiştii mai spun că în Carpaţi se întâlneşte, în special, pe stâncării la altitudini mari şi este destul de uşor de identificat chiar şi de cei mai puţin interesaţi de cunoaşterea plantelor.

Floarea-de-colț face parte din flora spontană, astfel că este extrem de viguroasă şi poate să vegeteze şi la altitudini mai joase, în gradinile de la munte. În regiunile muntoase din România planta ajunge doar până la maximum 20 centimetrim înălţime, dar există în alte condiţii climatice până la 50 – 80 centimeri înălţime.

Floarea-de-colţ înfloreşte în iulie – august. Floarea-de-colţ iubește frigul. Planta trebuie să stea la temperaturi negative, suporta vântul şi nu are nevoie de udare. Floarea-de-colţ renaşte la sfârşitul lui februarie, când gerul se înmoaie.

Puțini știu că numele de Floare-de-colț a apărut în perioada comunistă, floarea fiind una din preferatele Reginei marie, d eunde și numele de Floarea Reginei. Denumirea a prins însă, Floarea Reginei fiind cunoscută mai ales sub numele de Floare-de-colț.

Atenţie! Floarea-de-colţ e o floare rară! E protejată prin lege şi ruperea lor este o faptă penală!

Imaginea pentru Doodle a fost creată de artista germană Rita Fürstenau. Numele florii de colț este compus din cuvintele „nobil” și „alb”, în limba germană „edel”, respectiv „weiss”.

Floarea-reginei este lânat-tomentoasă, înaltă de 5-20 cm, cu inflorescenţe compuse din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb – argintii, lânos – păroase.

Dacă în România planta ajunge doar până la înălţimea de maximum 20 de centimetri, ea poate creşte în alte ţări până la 50-80de centimetri.

Inflorescenţa este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici şi care iau forma unei steluţe. Aceasta este formată până la zece inflorescenţe cu numeroase şi minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfăţişarea unei flori. Planta este acoperită cu peri catifelaţi, argintii, ce îi conferă o eleganţă deosebită.