Foametea bântuie în peste 50 de ţări şi afectează peste 100 milioane oameni. Şocurile climatice şi conflictele, principalele cauze

În 2018, peste 113 milioane de oameni din 53 de ţări s-au aflat în pragul foametei, în special în Africa, menţionează raportul făcut public marţi la Bruxelles, înaintea unei reuniuni la nivel de experţi consacrate acestui subiect. Yemen, Republica Democratică Congo, Afganistan, Etiopia, Siria, Sudanul de sud şi partea de nord a Nigeriei sunt cele opt ţări cele mai afectate de o malnutriţie avansată, notează raportul, aflat la a treia ediţie.

Africa este afectată în mod „disproporţionat” de foametea acută, care afectează aproape 72 milioane de persoane, a declarat pentru France Presse Dominique Burgeon, director al diviziei pentru situaţii de urgenţă a FAO, Agenţia Naţiunilor Unite pentru alimentaţie şi agricultură.

„Până la 80% din populaţia” ţărilor aflate în pragul foametei „depinde de agricultură”, a subliniat acesta. Aceste ţări „au nevoie în egală măsură de ajutor umanitar de urgenţă pentru a se hrăni şi de mijloace de existenţă pentru relansarea agriculturii şi producţiei de alimente”, a spus Burgeon.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Pentru 2019, raportul atrage atenţia asupra situaţiei ţărilor învecinate cu zone de conflict, care primesc masiv refugiaţi şi se confruntă la rândul lor cu precaritatea alimentară. O astfel de situaţie se înregistrează „mai ales în Egipt, Iordania, Liban şi Turcia, care găzduiesc refugiaţi sirieni, în Bangladesh, unde se refugiază rohingya din Myanmar, în Uganda, unde vin refugiaţi din Sudanul de Sud şi din Republica Democratică Congo, în Camerun şi Burundi, unde ajung refugiaţi din Republica Centrafricană şi RD Congo, în Columbia, Ecuador şi Peru, destinaţia migranţilor venezueleni”, precizează raportul, care citează de asemenea ţările din jurul lacului Ciad, din Africa, unde ajung „populaţiile alungate de violenţe legate de gruparea Boko Haram”.

Alte articole

Războiul din Orientul Mijlociu riscă să ducă lumea către o criză alimentară fără precedent. Analiza Financial Times

Ce este vortexul polar și cum influențează iernile din România. Explicațiile unui climatolog celebru

Venezuela, pentru care deocamdată nu există informaţii fiabile, ar urma să fie declarată în 2019 în situaţie de criză alimentară, a apreciat responsabilul FAO, care şi-a exprimat totodată preocuparea faţă de „semnificativa” creştere a sărăciei în această ţară.

Şi în Afganistan insecuritatea alimentară s-a accentuat în 2018, după o secetă severă. „În regiunea Herat, am întâlnit familii de agricultori nevoiţi să-şi vândă vitele folosite la munca câmpului pentru a se putea hrăni„, a relatat expertul, evocând un maxim al vulnerabilităţii alimentare şi necesitatea diversificării surselor de venit – în acest caz, de exemplu, prin producţia de şofran.

Irakul a fost afectat la rândul său de secetă, care a atins de asemenea Siria, unde a anulat rezilienţa demonstrată de agricultori în cei opt ani de conflict. Astfel, producţia siriană de grâu a scăzut drastic anul trecut la 1,2 milioane de tone de la media de 4,1 în 2002-2011, înainte de conflict. „Este cea mai slabă producţie din ultimii 30 de ani”, a precizat Burgeon, îndemnând la acordarea de asistenţă pentru acest sector al economiei Siriei, altădată „grânarul” Orientului Mijlociu.

Raportul prevede pentru 2019 şi creşterea insecurităţii alimentare în Haiti, cel mai sărac stat de pe continentul american şi care suferă de „vulnerabilitate cronică”, potrivit responsabilului FAO. Raportul atrage în acelaşi timp atenţia asupra riscurilor la care este expus „coridorul uscat” format din Guatemala, Honduras, Salvador şi Nicaragua, plus vestul statelor Costa Rica şi Panama, zonă afectată de schimbările climatice şi fenomenul El Nino şi în care 45 de milioane de oameni trăiesc sub pragul sărăciei.

Reţeaua de informaţii privind securitatea alimentară (FSIN) care a realizat raportul mai cuprinde, pe lângă FAO, şi alte agenţii ale ONU, cum sunt Unicef sau Programul Alimentar Mondial (PAM), Uniunea Europeană, Agenţia SUA pentru dezvoltare USAID, precum şi o serie de foruri regionale cum este Comitetul permanent de luptă împotriva secetei în Sahel (CILSS).