Adrian Câciu și-a făcut temele la economie și demontează, piesă cu piesă, mecanismul măsurilor inițiate de Ilie Bolojan pentru resuscitarea bugetului de stat.
Într-o amplă postare pe Facebook, fostul ministru de Finanțe avertizează că România se află deja în stagflație – o situație atipică în care stagnarea economică (creștere economică scăzută sau chiar zero) este combinată cu inflație ridicată și o rată a șomajului crescută.
În acest context, Câciu subliniază că problema cea mai mare la acest moment este reprezentată de inflație și șomaj, ajunse la cote foarte ridicate.
Fostul șef al Finanțelor consideră că guvernul Bolojan, date fiind aceste elemente, va face o greșeală uriașă dacă va continua să acționeze restrictiv. ”Adică să reduci consum guvernamental sau consum privat (prin suprimarea accesului la capital și la creșterea veniturilor) sau să insiști cu reforme structurale care să permita o limitare a intervenționismului (liberalizări prețuri, privatizări companii din zona prețurilor reglementate, dereglementări sisteme). (…) Nu se mai poate continia restrictiv nici pe cetățeni, nici pe economie”, explică fostul ministru.
Ce riscă România dacă Executivul va merge pe aceeași linie? Criză economică, adică ”falimente companii, criză socială, somaj, inflație, explozie dobânzi, credite neperformante, depreciere monedă, deficit etc)”, potrivit lui Câciu.
În aceeași analiză, fostul ministru transmite și un mesaj ferm pentru afaceriștii ”gen Șucu (Dan Șucu, Mobexpert) și Ostahie (Dan Ostahie, Altex)”, care, în opinia lui Câciu, n-ar trebui să insiste ”cu reducerea cheltuielilor de consum”. ”Te vei confrunta cu spectrul falimentului”, avertizează fostul șef al Finanțelor.
Iată, mai jos, analiza integrală făcută de Adrian Câciu.
Aveți grijă ce vă doriți pentru că am intrat în STAGFLAȚIE!
Referitor situație economică:
Deși e comod să ni se spună că am închis anul 2025 cu o recesiune tehnică, noi, de fapt, am intrat în stagflație.
Un fenomen mult mai complex de combătut decât simplul joc statistic al unor rezultate sectoriale.
Problema cea mai mare la acest moment o reprezintă factorii care însoțesc contracția economică care, aparent, nu pare mare.
Cei doi factori periculoși sunt: inflația și șomajul. Ambele foarte ridicate la noi (inflație de 10%, șomaj de 6%). Care sunt însoțiți de încă doi factori la fel de periculoși: deficit de cont curent de 8,7% și deficit fiscal de 8%. Foarte ridicate!
În acest context, al exprimării acestor factori într-o economie care se închide într-un puseu ușor contracționist, cea mai proastă soluție este să acționezi, în continuare, restrictiv. Adică să reduci consum guvernamental sau consum privat (prin suprimarea accesului la capital și la creșterea veniturilor) sau să insiști cu reforme structurale care să permita o limitare a intervenționismului (liberalizări prețuri, privatizări companii din zona prețurilor reglementate, dereglementări sisteme).
De ce?
Pentru că dacă o faci, în fenomen stagflaționist (ca exprimare, acolo suntem), vei genera o creștere a șomajului (deja mare) sau/și a inflației (deja mare), o cădere a consumului, în timp ce îți reduci pârghiile de intervenție.
Efectul?
Saltul ar fi abrupt apoi, direct către criza economică, către un ‘hard landing’, cu crize multiple (falimente companii, criză socială, somaj, inflație, explozie dobânzi, credite neperformante, depreciere monedă, deficit etc).
Ambele metode ar acționa pro-ciclic, ar pune ‘gaz pe foc’ și ar afecta negativ factorii de sănătate economică ai unui produs intern brut respectiv inflația și șomajul. Care vor provoca o contracție economică de amploare și o creștere iminentă a deficitelor și a datoriei publice.
Ca să înțeleagă oameni de afaceri care trăiesc din consum, gen Șucu și Ostahie (nu am nimic cu ei, dar văd că insistă cu reducerea cheltuielilor de consum, care le asigură fix afacerile):
Când tu ai 32,3% din PIB valoarea masei salariale nete și a banilor din asistență socială (pensii, alocații, sprijin persoane vulnerabile), ai inflație de 10% pentru că ai preferat să fie taxați alții decât să ți se taxeze ție profitul și ai șomaj mare (adică lipsa bani) și insiști că cele 654 miliarde lei (atât reprezinta cele 32,3% din PIB) să fie mai puțini, te vei confrunta cu spectrul falimentului.
Deja strănuți, dar insiști să stai în frig și vânt! Simpla înghețare a acelor valori te-a gripat!
Problema nu este ce comunică INS mâine! Problema este că nu se mai poate continia restrictiv nici pe cetățeni, nici pe economie.
Sunt convins ca voi, cetățenii, înțelegeti ce am scris! Nu cred că analiștii pro-guvern înțeleg, că doar ei sunt cei care l-au sfătuit pe Bolojan să ne aducă în situația asta. Ei sunt incompetenții care nu au știut să negocieze cu CE (Comisia Europeană – n.r.) și să explice că acea creștere a taxelor pe consum, dar și liberalizarea prețurilor la energie e o tâmpenie fără margini care ne va aduce într-o situație în care ne va costa mult mai mult decat ajustarea contabilă a deficitului. Să le traduc: țara va intra în criză daca mai continuați cu aceste tâmpenii.
Deja avem criză socială!”, a scris Adrian Câciu, pe Facebook.