Franţa se află pe locul al treilea ca pondere a datoriilor în zona euro, fiind depăşită la acest capitol doar de Grecia şi Italia. Francezii sunt însă pe primul loc la deficitul bugetar, aşteptat să atingă anul acesta 5,4% din PIB, mult peste pragul maxim european de 3% care ar permite stabilizarea.
Datoria publică a Franţei a continuat să crească în trimestrul al doilea din 2025, ajungând la 115,6% din produsul intern brut şi la un record absolut de peste 3400 de miliarde de euro, arată datele preluate joi de AFP de la Institutul Naţional de Statistică (INSEE).
Franţa se află pe locul al treilea ca pondere a datoriilor în zona euro, fiind depăşită la acest capitol doar de Grecia şi Italia. Francezii sunt însă pe primul loc la deficitul bugetar, aşteptat să atingă anul acesta 5,4% din PIB, mult peste pragul maxim european de 3% care ar permite stabilizarea.
Conform INSEE, datoria publică a Franţei crescuse la sfârşitul lui iunie cu încă 70,9 miliarde de euro faţă de primul semestru, la 3416,3 miliarde de euro. La rezultat au contribuit în primul rând datoriile statului, mai mari cu 64,3 miliarde de euro.
Cifrele au apărut într-un context social tensionat. Sindicatele au anunţat o nouă mobilizare la proteste joia viitoare, după ce au fost dezamăgite de cea mai recentă întrevedere cu noul prim-ministru, Sebastien Lecornu.
Acesta tot nu a reuşit să îşi formeze guvernul, la două săptămâni de când a fost nominalizat de preşedintele Emmanuel Macron, şi nu şi-a făcut încă cunoscute intenţiile privind bugetul.
Lecornu trebuie să transmită proiectul de buget Adunării Naţionale, camera inferioară a parlamentului, până la jumătatea lui octombrie, pentru ca deputaţii să poată adopta legea aferentă înainte de sfârşitul anului.
Deficitele continue acumulate de Franţa din 1975 au fost urmate de la sfârşitul deceniului 1990 de creşterea neîntreruptă a datoriei publice. În special după 2019, aceasta a urcat mai rapid decât în statele europene vecine, observă Mathieu Plane, director adjunct al departamentului de analiză şi previziuni al grupului de reflecţie OFCE (Observatorul Francez al Conjuncturilor Economice).
Plane arată că în afară de măsurile costisitoare de susţinere în contextul inflaţiei şi al crizei din domeniul sănătăţii, explicaţia acestei evoluţii include şi creşterea economică mai mică decât spera guvernul.
Agenţia Fitch a redus în septembrie ratingul suveran al Franţei şi estimează că datoria naţională va ajunge în 2027 la 121% din PIB. Aceasta devine totodată şi mai costisitoare, deoarece Franţa se împrumută la dobânzi tot mai mari pe pieţele financiare, în special după dizolvarea parlamentului din iunie anul trecut.
Cifrele au apărut într-un context social tensionat. Sindicatele au anunţat o nouă mobilizare la proteste joia viitoare, după ce au fost dezamăgite de cea mai recentă întrevedere cu noul prim-ministru, Sebastien Lecornu.
Acesta tot nu a reuşit să îşi formeze guvernul, la două săptămâni de când a fost nominalizat de preşedintele Emmanuel Macron, şi nu şi-a făcut încă cunoscute intenţiile privind bugetul.
Lecornu trebuie să transmită proiectul de buget Adunării Naţionale, camera inferioară a parlamentului, până la jumătatea lui octombrie, pentru ca deputaţii să poată adopta legea aferentă înainte de sfârşitul anului.
Deficitele continue acumulate de Franţa din 1975 au fost urmate de la sfârşitul deceniului 1990 de creşterea neîntreruptă a datoriei publice. În special după 2019, aceasta a urcat mai rapid decât în statele europene vecine, observă Mathieu Plane, director adjunct al departamentului de analiză şi previziuni al grupului de reflecţie OFCE (Observatorul Francez al Conjuncturilor Economice).
Plane arată că în afară de măsurile costisitoare de susţinere în contextul inflaţiei şi al crizei din domeniul sănătăţii, explicaţia acestei evoluţii include şi creşterea economică mai mică decât spera guvernul.
Agenţia Fitch a redus în septembrie ratingul suveran al Franţei şi estimează că datoria naţională va ajunge în 2027 la 121% din PIB. Aceasta devine totodată şi mai costisitoare, deoarece Franţa se împrumută la dobânzi tot mai mari pe pieţele financiare.