Frontex: Ţările europene NU au obligaţia unilaterală să facă salvări pe mare

Compromisul pe tema migraţiei, la care s-a ajuns cu greu la summitul european din 28 şi 29 iunie, marchează ”o cotitură în fermitatea europeană şi sfârşitul unei anumite naivităţi în privinţa gestionării migranţilor” şi în ”exploatarea de către grupări criminale a suferinţei umane”, a declarat la CNews Fabrice Leggeri, directorul agenţiei însărcinate cu controlul frontierelor externe ale UE.

 ”Am văzut prea adesea mai ales partea umanitară” şi nu ”că există grupări criminale care se îmbogăţesc, exploatează această mizerie umană, iar într-un fel iau ostatică moral Europa”, a adăugat el.

Acordul la care s-a ajuns la Bruxelles propune să se exploreze o ”nouă abordare” controversată prin înfiinţarea de ”platforme de debarcare” de migranţi în afara UE, cu scopul de a descuraja traversarea Mării Mediterane, mare pe care Cei 28 au îndemnat ONG-urile ”să nu împiedice operaţiunile Pazei de Coastă libiene”, potrivit news.ro

În cazul în care aceste platforme vor fi înfiinţate, acest lucru înseamnă că ”nave aparţinând Frontex sau nave private care sunt chemate în ajutor de către centre de coordonare vor putea să debarce persoanele salvate în portul sigur cel mai apropiat”, iar ”acestea pot să fie porturi non-eruopene”, a subliniat Leggeri.

”Trebuie să facem acest lucru în numele respectării non-expulzării”, însă ”nu există o obligaţie unilaterală a statelor europene să salveze pe mare, toată lumea are o datorie pe Marea Mediteraneeană”, a adăugat el. Însă ”va trebui să vedem concret cine implementează aceste platforme şi cu ce ţară”, a recunoscur directorul Frontex, potrivit news.ro

Dar ”acest lucru sparge automatismul” care constă în a se declara în pericol cu scopul de a chema nave ce aduc migranţi în Europa şi ”este un mesaj puternic trimis criminalilor”, a dat el asigurări.

În contextul în care ONG-urile sunt tot mai acuzate că fac jocul trecătorilor, Leggeri a anunţat că, în vara lui 2017, Frontex a observat că ”uneori salvări pe mare au fost organizate de ONG-uri în mod spontan, autonom şi nu în mod coordonat, de către autorităţi publice. Acest lucru pune în pericol, uneori, siguranţa, chiar viaţa unor persoane aflate în pericol”.