Fuego face mărturisiri pline de recunoștință despre sacrificiul suprem al mamei sale, cea care și-a dedicat întregul viață pentru a-i construi cariera și viitorul. Chiar dacă astăzi rolurile s-au inversat, iar artistul face tot posibilul să le asigure o bătrânețe liniștită atât mamei, cât și bunicii sale de 91 de ani, el simte că nicio mulțumire nu este de ajuns.
„Mama a fost mereu stâlpul, a fost echilibru, a fost un motiv pentru a lupta, a fost determinare. Parte din ce sunt azi îi datorez și ei și luptei ei din copilăria mea. Deși și-ar dori, nu mai are impactul pe care îl avea în copilărie asupra mea, dar ne iubim, ne respectăm și încerc mereu să le ofer, atât ei, cât și bunicii, nu doar confort sau lipsă de griji financiare, ci și bucurii mai mici sau mari.
Și-a sacrificat destinul, a clădit și nu a cerut niciodată lauri pentru asta. A înțeles că viața ei este formarea mea și nu a ezitat niciodată în îndeplinirea acestui vis special. Parcă de fiecare dată mi se pare că nu-i mulțumesc suficient pentru ce sunt azi, pentru ce m-a învățat, pentru tresăririle ei”, a mărturisit Fuego despre mama lui.
Pentru public este Fuego, însă pentru mamă, bunică și prietenii din copilărie va rămâne mereu „Cipi”. Artistul a vorbit deschis despre teama de a-i pierde pe cei dragi, despre suferințe și modul unic în care își definește astăzi fericirea.
„Da, tot CIPI îmi spune și bunica, la fel și mama și vreo câțiva prieteni buni din acea perioadă. Iar asta mă bucură, mă ține legat de acel trecut frumos, benefic, cu părțile lui bune și cu determinarea aferentă, chiar dacă n-aș mai vrea să trăiesc ca atunci. Bubulina mea are 91 de ani acum în noiembrie și e tare mândră de mine, și eu de ea.
E fascinată de toate concertele, nu prea înțelege cum rezist și vrea mereu să fac tot ce îmi propun. Se roagă neîncetat pentru că ne suntem reciproc, vreau să cred, îngeri păzitori. Bunica îmi este alinare, este liniște în acele 10-15 minute în care ne auzim o dată la câteva zile, este oază de bună dispoziție când ne vedem și cea mai bună ancoră a iubirii, a trecutului, a sufletului meu! Și-o vreau, egoist, cât mai mult printre noi, să ne fie și să îi fim!
Cred că, oricât de raționali am fi și oricât de pregătiți am avea impresia că suntem, toți suferim când pierdem oamenii pe care-i iubim! Sigur că sunt sensibil la asta și îmi este teamă de a nu mai avea anumiți oameni dragi alături, dar așa e legea firii! Toată lumea transformă într-o tragedie fiecare etapă din viață!
Așa-i, de multe ori e foarte greu de dus, dar parcă nimeni și nimic nu și-ar avea farmecul fără provocări, iar dacă e ceva cert în ce trăim, acela este finalul.
Și cred că oameni, în adevăratul sens al cuvântului, ajungem abia atunci când ne coacem, după ce iubim intens și suferim, după ce-i pierdem pe cei dragi, după ce ne dăm cu capul de pragul de sus, după multe și multe situații care ne călesc. Și așa ajungem să fim și fericiți, fiecare în felul său.
Noțiunea mea despre fericire nu e ca a ta, dar sigur, foarte sigur, ea ne poate păstra cu mintea pe umeri și sufletul în soare. Cumva, la mine, fericirea are, pe dreptate, chipul meu!„, a mai declarat Fuego, pentru Viva.ro.