Găvan şi-a anulat expediţia de escaladare fără oxigen a vârfului Nanga Parbat pentru a salva doi colegi

După zile întregi de căutari s-au găsit indicii temeinice că cei doi au fost prinşi într-o avalanşă, se arată într-un comunicat transmis News.ro.

Deşi abordau rute diferite, Alex Găvan, Alberto Zerain şi Mariano Galvan împărţeau aceeaşi tabără de bază, pe valea Diamir. Găvan intenţiona să urce vârful via ruta Kinshofer pe când cei doi îşi propuseseră să parcurgă creasta Mazeno, lungă de 13 km, performanţă reuşită de o singură echipă înaintea lor, în 2012.

Ultimul contact pe care românul l-a avut cu cei doi alpinişti a fost în după-amiaza zilei de 23 iunie pe când se afla la aproape 6000m, împreună cu italienii Klaus Gruber şi Benjamin Grueber. După aproape unsprezece ore de ascensiune din tabăra unu, cei trei reuşiseră să instaleze tabăra doi, după ce în aceeaşi zi escaladaseră peretele Kinshofer.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

După o tăcere de patru zile şi la opt zile după ce Zerain şi Galvan au pornit în ascensiune (aveau provizii pentru şapte zile), în seara zilei de 26 iunie Găvan a co-iniţiat operaţiunea de căutare a celor doi.

„Conform statisticilor, acei oameni erau, cel mai probabil, deja morţi. Dar în acelaşi timp sunt câteva cazuri de supravieţuiri miraculoase în Himalaya care au sfidat aceste statistici. Atâta timp cât nu aveam dovada clară că Alberto şi Mariano au murit, era de datoria noastră să continuăm căutările”, a afirmat Alex Găvan

Din cauza vremii nefavorabile şi a unei probleme legată de asigurările medicale ale celor doi, operaţiunea a durat până la prânzul zilei de 1 iulie când, la 6100 de metri, pe partea dinspre valea Rupal a crestei, s-au găsit indicii care sugerau fără îndoială că cei doi au fost prinşi într-o avalanşă.

Pe parcursul acelor zile s-au efecuat trei zboruri cu elicopterul, totalizând şase ore şi jumătate de căutare.

„În momentul în care am atins punctul în care GPS-ul celor doi a emis semnal pentru ultima dată, am văzut toate semnele unei avalanşe de tip placă, linia de fractură a acestei plăci, blocuri de gheaţă dizlocate şi, tulburător, urmele în zăpadă lăsate de către Alberto şi Mariano. Aceste urme se întrerupeau brusc, odată cu intersectarea liniei de fractură a avalanşei, iar apoi nu mai apăreau nicăieri în altă parte. Acel punct de GPS era exact în mijlocul avalanşei. În afară de asta, nu se vedea absolut nimic. Am căutat intens, de mai multe ori în acelaşi loc, ne-am uitat în crevase, am căutat pe văile din vecinătate, am zburat până la aproape 7400m de-a lungul crestei Mazeno, o altitudine periculos de riscantă având în vedere aerul rarefiat. Unul dintre ceasurile elicopterului are un indicator şi atunci când acest indicator ajunge pe culoarea roşie, elicopterul se prabuşeşte. Parte din căutare noi am efectuat-o pe culoarea galbenă, care este imediat sub linia roşie. Alberto şi Mariano se numărau printre cei mai buni. Viaţa este un dar şi aceşti oameni extraordinari au ştiut cum să onoreze acest dar, întotdeauna căutând lumina cea bună. Dar Muntele este Munte, iar suveranitatea Sa este absolută”, a afirmat Alex Găvan.

Citeşte şi Alex Găvan a escaladat al patrulea optmiar în Himalaya VIDEO