Germania importă forţă de muncă calificată din afara UE

”Avem nevoie de mână de lucru din ţări terţe (din afara Germaniei şi Uniunii Europene) pentru a asigura prosperitatea şi a ne putea ocupa locurile de muncă” vacante, a subliniat ministrul de Interne, conservatorul bavarez Horst Seehofer, miercuri, la finalul unui consiliu de miniştri.

Cu puţin înainte, un proiect de ”lege privind imigraţia muncitorilor calificaţi” a fost adoptat de miniştrii Angelei Merkel, în urma unor negocieri de ultim moment între Partidul Social Democrat (SPD) şi blocul conservator al Uniunii Creştin Democrate (CDU)/Uniunii Social Democrate (CSU) din cadrul ”marii coaliţii” aflate la putere.

SPD ţinea absolut ca acest proiect-far al celui de-al patrulea Guvern Merkel să fie adoptat până la sfârşitului şi să transforme Germania într-o ţară de imigraţie.

”Este un progres imens. După 20 de ani de dezbateri, Germania se dotează cu o lege modernă a imigraţiei”, şi-a exprimat satisfacţia ministrul social-democrat al Muncii Hubertus Heil. Însă, în faţa ascensiunii extremei drepte, după ce în ţară au sosit peste un milion de solicitanţi de azil în 2015, deputaţii conservatori au reclamat ajustări ale unui prim proiect, elaborat în octombrie.

Alte articole

Revoluție pe piața muncii din Germania. Străinii vor beneficia de un „plan de angajare imediată”

Pensii mai mari de la 1 iulie 2026 pentru o categorie de români. Oficial: majorare de 3,7%

Obiectivul proiectului de lege – care urmează să fie adoptat de Parlament în cursul lui 2019 – este de a răspunde lipsei forţei de muncă acute în anumite sectoare ale economiei-far a Europei. Concret, el prevede ca persoane originare din ţări din afara Uniunii Europene (UE) care dispun de calificări să obţină un permis de sejur pe o perioadă de şase luni, cu scopul de a obţine un loc de muncă.

În cursul acestei perioade, este necesar ca ele să dispună de propriile mijloace de subzistenţă şi să demonstreze cunoaşterea unui nivel suficient al limbii germane. Permisul de sejur le va fi prelungit în cazul în care îşi găsesc de lucru.

Un proiect de lege distinct urmează să permită, de asemenea, solicitanţilor de azil respinşi, dar care nu pot să fie expulzaţi din Germania, să obţină un permis de sejur, în cazul în care deţin un loc de muncă de cel puţin 18 luni, au un cazier judiciar gol şi au realizat ”pregrese bune în integrare”, potrivit lui Seehofer.

Germania intenţionează să recruteze în sectoare strategice precum informatica, tehnologiile informaţiei sau meserii legate de bucătărie şi îngrijirea persoanelor în vârstă. Lipsa de forţă de muncă este deosebit de acută în întreprinderile mici şi mijlocii (IMM), ”inima” modelului economic german.

Potrivit unor experţi de la Universitatea din Konstanz şi de la Agenţia federală pentru ocuparea forţei de muncă, în faţa îmbătrânirii efectivelor sale, Germania va avea nevoie, anual, în medie, până 2050, de aproximativ 400.000 de muncitori originari din ţări din afara UE.

Patronatul reclamă în cor, sus şi tare, ca această imigraţie să fie facilitată, în contextul în care penuria a fost accentuată de creşterea puternică din ultimii ani. Însă dreapta conservatoare se teme, înainte de toate, că această nouă legislaţie va servi drept un ”apel” la un nou val de migranţi, după venirea a peste un milion de migranţi în 2015 şi 2016, care a redesenat peisajul politic german, pe fondul unor îngrijorări ale unei părţi a populaţiei.

Acest proiect de lege urmează să fie supus aprobării Camerei Deputaţilor, în care se află, din 2017, peste 90 de deputaţi de extremă dreapta. La rândul său, Federaţia sindicatelor germane DGB a avertizat împotriva acestui text, temându-se că va provoca un dumping în privinţa salariilor şi exploatarea forţei de muncă străine.

Ministrul Economiei Peter Altmaier a apreciat că este vorba despre o ”zi istorică” pentru Germania, care pune capăt unei îndelungate ”dezbateri ideologice” pe tema imigraţiei.

Ţara numără deja 14,9% persoane născute în străinătate, potrivit ONU, însă întâmpină în continuare dificultăţi în a se considera o ţară de imigraţie. Însă din anii ’60, Germania a adus din Turcia şi Grecia numeroşi străini care să muncească în fabricile sale, însă aceştia erau consideraţi ca nişte ”muncitori invitaţi”, ţinuţi să se întoarcă în ţara lor. În fapt, însă, mulţi dintre ei au rămas în Germania.