Gheorghe Gruia, condus pe ultimul drum în Mexic FOTO EXCLUSIV

La căpătâiul fostului mare campion au stat fiica lui, Andreea, și nepotul acestuia, dar și zeci de prieteni, rude și membri ai comunității românești din Mexic. De altfel, la înmormântare a participat și ambasadoarea României în Mexic, Ana Voicu.

Nici colegii de la Steaua București, echipa pentru care a evoluat în perioada 1961 -1973, nu l-au uitat și au trimis la înmormântare o coroană în memoria celui care era poreclit ”Guriță”. Tot din respect pentru Gruia, Federația Română de Handbal a decis să retragă definitiv din naționala României tricoul cu numărul 10 purtat de handbalist.

Deși trăia de 37 de ani în Mexic, Gruia nu și-a uitat niciodată nici țara și nici obiceiurile. La înmormântarea lui, sicriul a fost învelit în drapelul românesc, iar la final, potrivit tradiției, s-a servit colivă.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

O slujbă de pomenire în memoria fostului mare campion mondial a avut loc și la Biserica Sfântu Gheorghe din centrul Bucureștiului. Au participat foști colegi din generația de aur a handbalului românesc, care a câștigat în repetate rânduri titlul mondial.

„A fost o legendă a handbalului românesc și un mare sportiv. Dispariția lui e o mare pierdere pentru noi. A fost un om deosebit și un mare caracter. Era de o vitalitate și de o poftă de viață incredibile. Este mare păcat că s-a stins departe de țară, iar românii nu pot să-l plângă”, a declarat fostul handbalist Radu Voina pentru Agerpres.
Gheorghe Gruia a murit la 9 decembrie, în Ciudad de Mexico,  în urma unui atac de cord. Nimeni nu se aștepta la o moarte atât de fulgerătoare, cu atât mai puțin fostul mare campion. În octombrie, la câteva zile după ce împlinise 75 de ani, Gruia a declarat pentru România TV: „Poate ajung la 100 de ani… Nu e imposibil. Mama are 96 de ani și încă trăiește”.

Numit în 1992 de Federația Internațională de Handbal drept ”cel mai bun handbalist al tuturor timpurilor”, Gruia a fost de opt ori campion național între 1963 și 1973, de două ori medaliat cu aur la Campionatele Mondiale din 1964 și 1970 și de două ori medaliat cu bronz – în 1972, la Jocurile Olimpice de la Munchen, și în 1967, la Campionatul Mondial din Suedia.