Adulţii care au joburi foarte solicitante s-ar aştepta ca odraslele lor să înţeleagă de ce mama sau tata sunt mai mereu plecaţi şi de ce, chiar şi atunci când sunt ,se despart cu greu de computer sau de telefonul mobil. Aceasta este însă o capcană foarte periculoasă, care poate duce, în timp, la degradarea relaţiei dintre părinţi şi copii, atunci când situaţia nu este gestionată cum trebuie.

Copilul NU înţelege de ce nu ai timp pentru el

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

A apărut înregistrarea audio în care judecătoarea Ancuța ...

Băutura miraculoasă ce poate înlocui cafeaua de dimineață. ...

Dacă ai un job solicitant, care te face să lucrezi uneori şi de acasă şi să răpeşti, astfel, din timpul acordat familiei, să nu te aştepţi ca un copil să înţeleagă de la sine că tu, ca părinte, faci asta pentru că trebuie să asiguri cele necesare familiei. Copiii pot înţelege că acesta este cursul firesc al vieţii abia când ajung la vârsta preadolescenţei (12-14 ani) şi propriile lor nevoi se schimbă şi nu mai sunt legate neapărat de părinţi. Până atunci, însă, ei au nevoie să-i simtă cât mai aproape pe părinţi şi, oricât ne-ar plăcea să credem asta, nici faptul că-i ducem la cea mai bună grădiniţă sau că rămân la after-school, nici faptul că-i lăsăm la bunici sau cu o bonă nu compensează suficient absenţa părintelui.

„Cei mici nu înţeleg de ce părinţii trebuie să stea atât de mult timp plecaţi şi pentru ei noţiunea de împreună şi componenta afectivă sunt foarte importante. În lipsa lor şi a cultivării relaţiei părinte-copil, aceasta riscă să devină tot mai precară„, spune psihologul Alina Plăişeanu.

Cum îi explici de ce nu ai suficient timp pentru el

Atunci când ai un loc de muncă foarte solicitant, este foarte important ca acasă copilul să nu se simtă neglijat şi să nu ia personal faptul că eşti mereu prea ocupat pentru a-i da atenţie. Pentru a face un copil să înţeleagă de ce nu ai mereu suficient timp pentru el, este important să-i explici lucrurile pe înţelesul lui, folosind „pârghii” adecvate vârstei sale.

„Este important să i se explice celui mic că în viaţă există diferite etape şi că atunci când eşti adult şi părinte trebuie să munceşti pentru a asigura familiei cele necesare. Copilul trebuie făcut să înţeleagă că părintele face ceva, că este treaba lui să întreţină familia, aşa cum treaba copilului este să se joace şi să înveţe„, explică specialistul.

Cum pentru copilul mic este greu să asimileze o discuţie „serioasă”, lucrurile îi pot fi explicate selectiv şi pe înţelesul lui, prin joc sau poveste, iar aceasta poate fi şi o metodă de a-l ajuta să înveţe meseriile, spre exemplu.

Petreceţi împreună un timp de calitate

Explicaţiile privind motivele pentru care părinţii nu au suficient timp pentru copii sunt lipsite de valoare, dacă timpul petrecut, totuşi, împreună nu este unul de calitate.

„În contextul socio-politic şi economic actual, nu este anormal că unii copii sunt duşi la grădiniţe cu program prelungit, la after-school ori că sunt în cea mai mare parte a timpului la bunici sau cu bonele angajate de părinţi. În astfel de situaţii nu este relevant ca părintele să „taie” din timpul pe care îl munceşte, ci este esenţial ca puţinul timp pe care îl petrece cu copilul să fie un timp de calitate„, arată psihologul Alina Plăişeanu.

Mai exact, copilul trebuie implicat în orice activitate a părintelui care atunci când vine de la serviciu după o zi lungă mai are diferite treburi de făcut şi în casă.

Foto: www.wahmresourcesite.com

Copilul poate fi introdus în orice activitate de familie. Spre exemplu, dacă trebuie făcută curăţenie, micuţul poate primi sarcina de a şterge praful. Dacă gătiţi, nu trebuie să goniţi copilul din bucătărie de teamă că ar putea pune mâna pe un cuţit şi s-ar putea tăia, ci îi puteţi trasa, de asemenea, sarcini adecvate vârstei sale. Dacă încercaţi să faceţi ordine prin casă, îi puteţi cere celui mic să îşi strângă jucăriile, cărţile sau hăinuţele lăsate în altă parte decât ar trebui. Astfel de activităţi nu sunt deloc greu de îndeplinit pentru un copil şi îl vor face să se simtă foarte important şi… „mare” pentru simplul fapt că îşi ajută părinţii; în plus, este şi o formă de responsabilizare, pe lângă faptul că astfel apucă să stea cu părinţii.

Atunci când timpul petrecut împreună cu copilul este limitat, părinţii îl pot include pe cel mic şi în activităţile care îl ajută pe ei, ca adulţi, să nu se neglijeze pe ei înşişi. Dacă părinţilor le place să meargă la film, pot alege o producţie adecvată şi pentru cei mici şi pot merge împreună la cinematograf. Sportul sau muzica sunt, de asemenea, hobby-uri în care pot fi implicaţi şi copiii.

Ce probleme pot apărea când nu ai timp pentru copilul tău

Atunci când părintele este absent, fizic sau nu, din viaţa copiilor, aceştia suferă şi se simt îndepărtaţi, dacă adultul nu face nici măcar eforturi minime de a cultiva relaţia şi se mulţumeşte să creadă că este suficient să asigure o stabilitate materială familiei.

„Copilul se poate închide în el şi dacă nu există comunicare din partea părintelui, nu va exista nici la copil. Asta în primul rând pentru că micuţul nu ştie să comunice şi, în al doilea rând, pentru că pentru el asta poate fi o formă de apărare. De asemenea, copilul poate avea comportamente opoziţioniste pur şi simplu pentru a atrage atenţia sau chiar ca o formă proprie de a-i pedepsi pe părinţii prea ocupaţi pentru a-i acorda şi lui atenţie„, explică specialistul.

CITEŞTE ŞI: Ghid pentru părinţi. Minte? E timid sau agresiv? Cum gestionezi problemele de comportament la copii

Cadourile nu ţin loc de mamă şi de tată

De cele mai multe ori, părinţii care sunt forţaţi de împrejurări să petreacă prea puţin timp cu copiii riscă să facă mai multe greşeli care pot afecta dezvoltarea celor mici.

Una dintre cele mai frecvente erori ale părinţilor foarte ocupaţi este detaşarea emoţională. „Părinţii cred că totul este în regulă şi iau cumva totul de-a gata, pornind de la premisa că un copil ştie că-l iubeşti pentru că îi oferi multe lucruri. Stabilitatea financiară nu înseamnă, însă, şi stabilitate emoţională„, atenţionează psihologul Alina Plăişeanu.

Supracompensarea este un alt „păcat” în care cad cei mai mulţi dintre părinţii pe care locul de muncă îi ţine departe de casă. Aceştia au, de cele mai multe ori, tendinţa de a încerca să compenseze lipsa fizică din preajma copilului punându-i totul pe „pe tavă” copilului.

Astfel rişti, însă, ca el să se înveţe că în viaţă toate vin de-a gata şi atunci avem de a face cu o lipsă de responsabilizare şi de maturitate afectivă şi socială. Un copil obişnuit astfel ar putea ca, atunci când creşte, să nu poată face singur alegeri sau să ia iniţiativa, iar capacitatea lui de rezolvare a problemelor va fi subdezvoltată.

„Nu este greşit să-i oferi copilului absolut orice, dacă îţi permiţi, atâta timp cât acest lucru nu interferează cu procesul de dezvoltare şi cât lucrezi la toate cele de mai sus„, conchide specialistul.