Au trecut aproape 32 de ani de când românii au auzit prima oară de Gică Hagi. Puştiul de 18 ani se pregătea să lase Constanţa natală pentru Bucureşti, unde avea să se transfere la Sportul Studenţesc, dar înainte de a debuta la „studenţi”, antrenorul Mircea Lucescu l-a pus să îmbrace tricoul echipei naţionale, într-un amical cu Norveagia, la Oslo. Se întâmpla pe 10 august 1983, scorul final a fost 0-0, dar Hagi le-a înodat picioarele scandinavilor şi i-a uimit pe ziariştii români prezenţi la meci, care i-au descris apoi cu sinceră admiraţie evoluţia.

Vezi şi GICĂ HAGI 50 DE ANI. Cele mai frumoase goluri VIDEO

Alte Articole

Dana Nălbaru este bucuroasă că a făcut asta cu mâna ei: ...

Doliu în Oltenia: a murit portarul cu care Universitatea Craiova ...

Primele imagini cu Mititelu jr. la spital. Tatăl său, reacţie ...

Mircea Lucescu l-a luat apoi în lotul pentru Euro 1984, din Franţa, iar apoi, în 1985, i-a oferit pentru prima oară banderola de căpitan al echipei naţionale. 17 ani a jucat Hagi pentru reprezentativa României, adunând 125 de prezenţe sub tricolor şi marcând 35 de goluri, fiind golgeterul absolut al primei noastre reprezentative.

Italia 1990, SUA 1994 şi Franţa 1998 sunt campionatele mondiale la care Hagi a participat, fiind de altfel ultimele ediţii la care România a fost reprezentată. Golul său din meciul cu Columbia, din 1994, rămâne unul dintre cele mai frumoase de la turneele finale, iar driblingurile sale i-au atras supranumele „Maradona din Carpaţi”. De asemenea, a condus naţionala la Euro 1996 şi Euro 2000, la acest din urmă turneu final România calificându-se în sferturile de finală dintr-o grupă infernală, cu Anglia lui Beckham şi Michael Owen, Germania lui Matthaus şi Portugalia lui Figo.

Dacă după 1990 s-a transferat de la Steaua la Real Madrid, pentru o sumă record la acea vreme, 4,3 milioane de dolari, după CM 1994 s-a transferat la FC Barcelona, cu care nu a reuşit însă să câştige titlul în cele două sezoane jucate aici. Urmează apoi transferul la Galatasaray Istanbul, unde câştigă patru titluri consecutive de campion al Turciei şi Cupa UEFA, în anul 2000, după o finală cu Arsenal Londra.