Gigi Becali, amintiri din copilărie: „N-am avut jucării când am fost mic. Jucăriile mele au fost animalele şi munca”

„Eu nu am avut jucării când eram copil. Jucăriile mele erau animalele, oile şi munca. Eu cred că jerta străbunilor mei s-a transformat în noroc pentru mine. Ei au suferit mult… Uneori mă gândesc de unde m-a ales pe mine Dumnezeu. Mama, când era însărcinată cu mine, făcea chirpici pentru casă. Umezeala aia din chirpici s-a transformat în dragoste, mântuire şi bogăţie pentru mine.

Dragostea nu m-a lăsat. Şi-acum fac anumite gesturi şi apoi plâng în maşină, singur… Uite: am oprit maşina că făcuseră accident doi copii. M-am dat jos, unul plângea. I-am dat 100 de milioane să-şi facă maşina. După aceea am plecat şi-am început să plâng. Hristos mi-a zis să opresc şi să ajut!„, a spus Gigi Becali, într-un interviu pentru Antena Stars.

În perioada în care a fost închis, Becali mergea în fiecare duminică la biserica penitenciarului. Acesta a spus că şi-a luat cu el de acasă cea mai de preţ icoană pe care o avea: „Cel mai aproape am fost de Hristos în temniţă! Eu Îi ceream tot timpul să mă scape că m-am făcut mai bun. Eu ştiam că m-a dus să mă mântuiască cu forţa. Într-o zi am citit Prohodul Maicii Domnului. Nici nu ştiam că există aşa ceva…

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

M-am trezit la 2 noaptea şi am cântat singur prohodul în altar, acolo. Ştiam că nu sunt bun, că jignesc. Dumnezeu m-a sucit, m-a învârtit şi m-a dus în puşcărie. M-a luminat! Am luat cu mine în puşcărie o icoană de la mine din dormitor. Vorbeam cu icoana şi plângeam. Am luat icoana aia şi stăteam în genunchi în temniţă şi plângeam. Am primit cu dragoste puşcăria! După ce veneam de la biserică, strângeam în braţe icoana şi o pupam„.

Alte articole

EXCLUSIV Gigi Becali, revoltat că România încă nu are guvern ”plin”. ”Păi ce, stăm după Soros? Stăm după doi-trei bagabonți USR-iști?!” / ”Am votat și Tomac, și Veștea, dar n-aveau față de premier. Cum să-l pui pe Veștea? E pădurar! Pune-l la pădure!”

Gigi Becali spune că a renunțat definitiv la acest aliment. „Cam de vreo trei ani. Nu mai pot să înghit!”