Gino Iorgulescu, apel disperat către Kyros Vassaras şi Alexandru Deaconu. „Opriţi-vă! E mult prea rău!”

„În calitate de Președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, în calitate de om care răspunde în fața tuturor echipelor din Liga 1 pentru bunul mers al activității lor, în calitate de om pur și simplu, care nu poate asista nepăsător la denaturarea ideii de competiție sportivă, poate și în calitate de fost internațional al României, vă adresez această scrisoare deschisă.

Nu o fac pentru prima oară, din păcate. Încă din primele săptămâni ale activității mele în funcția de Președinte al LPF, în toamna anului 2013, am semnalat neregulile tot mai supărătoare din arbitrajul românesc. Am spus atunci că e nevoie de timp și de un dialog cu Comisia Centrală a Arbitrilor, pentru ca lucrurile să se îndrepte și rezultatele din teren să fie stabilite doar de valoarea jucătorilor, a antrenorilor, într-un cuvânt de consistența jocului fiecărei echipe.

În martie 2014, am susținut o conferință de presă tocmai pe această temă. Am încercat atunci să apăr arbitrajul românesc, să încerc să înțeleg că e vorba de greșeală omenească, nu de un dezastru programat. Spuneam atunci că „în condițiile în care au fost introduși începând cu etapa a 20-a arbitri suplimentari, greșelile brigăzilor delegate la unele jocuri din Liga 1 pot fi considerate că influențând unele rezultate din teren. Efortul financiar făcut de cluburi pentru plata acestora nu se justifică din moment ce nu a dus la îmbunătățirea calității arbitrajelor. Liga Profesionista de Fotbal nu poate sta pasivă în fața unui fenomen, care poate periclita ierarhia sportivă și buna desfășurare a competiției pe care o organizează. Drept urmare, solicită de urgență Comisiei Centrale a Arbitrilor o analiză eficientă, ale cărei consecințe să fie aduse la cunoștință tuturor oamenilor din fotbal. Ar fi de dorit ca arbitrii, care au greșit grav în acest retur, să fie sancționati exemplar”.

La ora aceea, era adusă în discuție și problema arbitrilor străini, care să oficieze în Liga 1.

Astfel, în iulie 2014, am susținut o altă conferință de presă, în care m-am pronunțat, alături de întreaga conducere a LPF pe această temă.

„Eu nu sunt adeptul aducerii arbitrilor străini în Liga I, numai să nu ne forţeze arbitrii noştri de aici. De ei depinde. Dacă nu fac greşeli decisive în teren, atunci nu aducem străini. Dar dacă greşesc într-un anumit sens atunci Adunarea Generală a LPF poate să decidă aducerea de străini la anumite meciuri sau chiar la toate”. Și acum cred același lucru. Cu câteva zile înaintea acestei declarații, Comitetul Executiv al FRF aprobase numirea domnului Kyros Vassaras în funcția de Președinte al CCA. I-am urat atunci succes domnului Vassaras, și i-am acordat toată încrederea. „Sper că fiind străin, şi mai sunt exemple în Europa, lucrurile să se îndrepte şi să avem arbitraje cât mai bune”. Acestea au fost cuvintele mele atunci, dar văd că arbitrajul nu s-a îmbunătățit, ci a luat-o pe o pantă greșită, așa cum mă temeam că s-ar putea să se întâmple.

Deja în noiembrie 2014, la nici un an de la preluarea mandatului de Președinte al LPF, situația se înrăutățise în ceea ce privește arbitrajul. Într-o ședință a Comitetului Executiv al FRF am prezentat o adresă ultimativă către CCA, reprezentanții cluburilor cerând prin mandatul meu demisia domnului Alexandru Deaconu, cel care conducea CCA în lipsa președintelui Vassaras, aflat mai mereu în Grecia.

A fost atunci un ultimatum în 13 puncte prin care ceream, între altele, să cunoaștem criteriile de promovare a arbitrilor, de delegare a acestora la meciuri, criteriile după care CCA întocmește lista FIFA, voiam, de asemenea, să știm, noi, cei din Liga 1 care este sistemul de sanțiuni împotriva celor care greșesc, criteriile de alegere a corpului de observatori și de delegare a acestora.

Spuneam atunci public: „Consider că a sosit momentul ca activitatea CCA să devină una transparentă şi adaptată unui model occidental, caracteristic campionatelor de top din Europa. Dialogul instituţional şi bunele relaţii care ar trebui să existe între LPF şi CCA impun comunicarea către LPF a informaţiilor solicitate. De asemenea, în situaţia în care nu îmi veţi comunica cele solicitate în termenul indicat mai sus şi veţi refuza să contribuiţi la asigurarea unui climat de normalitate pentru fotbalul profesionist, mă voi afla în situaţia neplăcută de a solicita în mod public demisia Dumneavoastră şi a celorlalţi membri ai CCA”.

În aceeași toamnă, octombrie 2014, adresasem deja o scrisoare deschisă Comisiei Centrale a Arbitrilor, rămasă fără răspuns din partea acesteia. Sau, mă rog, poate că prin ceea ce au făcut pe teren la destule meciuri, arbitri au răspuns în felul lor echipelor în fața cărora trebuia să probeze valoare și echidistanță. „Înainte de toate, cu luciditate, trebuie să reamintim un fapt simplu, care stă la baza întregului fenomen numit fotbal. Ca și celelalte sporturi și fotbalul, cel mai popular dintre toate, s-a inventat să se joace întotdeauna doar pe teren. Nimic nu trebuie să altereze corectitudinea jocului și nimeni nu trebuie să atenteze la ideea că jucătorii celor două echipe sunt singurii actori principali din teren. Din păcate, în ultima vreme am început să observăm că tot mai mulți arbitri își doresc să devină personaje principale pe gazon, bineînțeles negative, la tot mai multe jocuri din Campionatul Național Liga 1”.

E ceea ce credeam atunci și cred și astăzi, și continui să cred și să susțin.

În 5 martie 2015, într-o altă ședință a Comitetului Executiv al FRF, am cerut demisia domnului Kyros Vassaras de la șefia CCA. Cluburile din Liga 1 punând atunci în discuție aducerea de arbitri străini în ciuda costurilor mari pe care ar fi trebuit să le suporte pentru a avea parte de o justiție în teren.

În fine, acum exact o lună, pe 4 octombrie 2016, am revenit cu o altă scrisoare deschisă către CCA. „Liga Profesionistă de Fotbal constată cu amărăciune că nimic nu s-a schimbat în bine în ceea ce privește calitatea prestațiilor arbitrilor și asistenților delegați de către CCA la meciurile organizate de LPF. Clasamentul Ligii 1 Orange este influențat de greșelile tot mai numeroase, tot mai flagrante, tot mai grave ale celor care trebuie să asigure din teren imparțialitatea și corecta desfășurare a unui meci. De aceea tragem încă un semnal de alarmă, într-o situație care riscă să devină critică, dacă nu cumva a devenit deja”. A fost un semnal de alarmă care, din nou, nu a avut ecou. Așa cum încheiam atunci scrisoarea, cu o dorință de dialog în care cred, așa mi-aș dori să pot și astăzi să mai sper că mâine va fi o zi cu adevărat dreaptă în arbitrajul românesc. „Ne dorim un dialog cu Comisia Centrală a Arbitrilor, pentru că responsabilitatea pentru starea de fapt din fotbalul românesc aparține Comitetului Executiv al FRF, nu arbitrilor. Ne dorim arbitraje mai bune, ne dorim un fotbal mai bun. Suntem convinși că și dumneavoastră. În acest caz, să facem ca fotbalul să fie decis doar de calitatea jocului și de valoarea jucătorilor”.

Din păcate, zilele care au trecut ne-au dovedit nouă, celor din Liga 1, că am oferit încredere cui nu merita, că am întins o mână și nu ni s-a răspuns, că am crezut în dialog, iar din partea cealaltă nu a venit decât un ecou al propriei noastre voci.

De aceea, cer astăzi, în numele tuturor echipelor din Liga 1, ca domnii Kyros Vassaras, în calitate de președinte al CCA și Alexandru Deaconu, în calitate de vicepreședinte al aceluiași for, să accepte prezența lor la sediul Ligii Profesioniste de Fotbal pentru a ne spune cum văd dumnealor starea de fapt din arbitrajul românesc. Nu e o tragere la răspundere, ci continuarea aceluiași dialog neonorat de dumnealor. Noi credem că mai există punți între fotbal și corpul de arbitri.

Așadar, pentru a salva competiția, pentru a avea dreptate pe teren, vă așteptăm să răspundeți urgent acestei invitații la dialog.

Cu aceeași înțelegere,

Gino Iorgulescu

Președinte LPF

P.S. Am urmărit cu mare atenție marți, 1 noiembrie 2016, meciul din Liga Campionilor, dintre FC Basel – Paris Saint Germain, arbitrat de o brigada românească, avându-l la centru pe Ovidiu Hațegan. Arbitraj impecabil, la cel mai înat nivel european, cu stil și eleganță. Deci, afară, se poate… Sau numai afară?”.