„Am plecat din Hi-Q de vreo suta de ori. Poate mai mult. Si, totusi, n-am facut-o niciodata. Nici in cele 99 de ori 🙂 in care i-am amenintat pe baieti ca voi pleca si nici atunci cand, pentru public si presa, am plecat de-adevaratelea. In cei sapte ani cat am fost departe de trupa nu s-a produs o ruptura, din partea niciunuia dintre noi, de-aia a fost asa usor sa ma intorc. Cand m-am intors, am reluat treaba pe scena si cu baietii in mod absolut natural, ca si cand as fi fost in vacanta. Cum e posibil asa ceva? Ei, uite ca este! Pentru ca si eu, ca si Mihai si Florin purtam brand-ul asta pe inima. Am facut ceva bun cu el, am adus bucurii, am sters lacrimi, am influentat o generatie intreaga si am trait aceleasi emotii cu milioane de oameni care cantau cu noi la fiecare concert sau radeau cu noi la fiecare emisiune. Asta nu se poate sterge. 

Am postat recent o intrebare legata de niste piese, pe facebook-ul meu, si lumea a tras concluzia ca trupa s-a destramat desi am scris acolo ca am luat o pauza. Nu a sunat telefonul si niciun ziarist nu m-a intrebat despre ce e vorba. Totusi, mare stire a aparut in presa si la tv, cu niste concluzii care sunt doar ale celor care s-au grabit sa scrie marea stire. 🙂 
 

Vine o vreme cand iti schimbi prioritatile. E firesc, cred, pentru orice om intreg la cap si este un lucru care se intampla in timp, nu dintr-o data. Natura interioara se remodeleaza si incepi sa stii cine esti si vrei cu adevarat de la viata. Suntem diferiti si, deci, nu putem sa ne indreptam toti pe acelasi drum. Asa se face ca eu mi-am dorit, ca pas urmator in evolutia mea ca femeie, o familie, ca Florin a vrut si el familie dar si o afacere proprie tot in domeniul pe care-l cunoaste,  iar Mihai s-a orientat spre o cariera politica. Hi-Q a mers o perioada inainte, cu concertele, pentru ca inca mai puteam imbina cele doua lucruri importante din viata noastra (trupa, proiectul nostru comun de suflet si lucrurile noi, descoperite in timp de fiecare dintre noi trei). Dupa un timp lucrurile s-au complicat si nu din cauza certurilor, asa cum cei rau intentionati s-ar grabi sa judece ci din cauza timpului. Avem si noi, ca toti oamenii, timpul nostru. In el, trebuie sa dormim, sa muncim, sa fim alaturi de cei dragi, sa traim emotii, sa construim un viitor… la fel ca toti ceilalti. Aveam atatea de facut, fiecare dintre noi, incat nu mai aveam timp, uneori nici sa ne odihnim. Stiu ca la televizor pare foarte usor, dar viata de artist nu e usoara deloc. Nu ma plang (si iertati-ma ca ma tot scuz dar recunosc ca sunt putin stresata de ce ar putea interpreta cei care vor scrie articole pe care o tara intreaga le va citi, fara sa ma sune sa intrebe inainte ce am vrut sa spun intr-o anumita fraza – asta daca nu s-a inteles)… A fost frumos. Si nu s-a terminat. E pur si simplu o pauza si dati-ne voie ca in aceasta pauza sa facem si altceva, fara sa aruncati cu pietre”, ascris şi Dana Nălbaru pe blog