Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a decis luni că băncile nu pot include în datoria unui consumator dobânzile aferente perioadei de după declararea scadenței anticipate a creditului și până la încheierea contractului.
Prin decizia nr. 123 din 26 octombrie 2026, ÎCCJ a admis sesizarea Tribunalului Timiș – Secția a II-a Civilă și a stabilit cum trebuie interpretată noțiunea de „datorie exigibilă” din legislația privind contractele de credit pentru consumatori.
„Prin decizia nr. 123 din 26 octombrie 2026, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a admis sesizarea Tribunalului Timiș – Secția a II-a Civilă și a statuat că, în interpretarea sintagmei „datoria exigibilă” din cuprinsul art. 38 alin. (7) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 134/2023, cu modificările ulterioare, «datoria exigibilă» include dobânda remuneratorie scadentă până la momentul declarării scadenței anticipate, nu și dobânda remuneratorie calculată de la data scadenței anticipate și până la finalul perioadei contractuale”, transmite ÎCCJ într-un comunicat.
Citește și : CCR a respins sesizarea USR și PNL privind conducerea Camerei Deputaților. Decizia este definitivă
Scadența anticipată este situația în care banca solicită rambursarea întregului credit înainte de data stabilită inițial în contract, de regulă în urma unor probleme de plată.
În acest caz, suma pe care creditorul o poate cere include datoria ajunsă la scadență, precum și dobânzile aferente perioadei de până la declararea scadenței anticipate.
Potrivit interpretării stabilite de ÎCCJ, banca nu poate adăuga la această datorii și dobânzile remuneratorii calculate pentru perioada rămasă până la finalul contractului.
Cu alte cuvinte, creditorul nu poate solicita automat toate dobânzile pe care clientul le-ar fi plătit dacă împrumutul ar fi continuat până la termenul prevăzut inițial.
Instanța supremă precizează că această interpretare urmărește protejarea consumatorilor și împiedicarea unor practici care ar putea contraveni scopului legislației privind contractele de credit.
ÎCCJ arată că hotărârea stabilește un reper pentru interpretarea prevederilor legale în litigiile dintre consumatori și instituțiile de credit, astfel încât calcularea sumelor datorate să se facă potrivit aceleiași interpretări.
„Hotărârea oferă un reper de interpretare unitară a legii, contribuind la creșterea previzibilității și a securității juridice în raporturile dintre consumatori și instituțiile creditoare. După redactarea considerentelor şi semnarea deciziei, aceasta se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I”.