Eu sunt Grapini, femeia de afaceri. Am ajuns ministru. Am ciocnit pe treaba asta un pahar, sau două, cu prietenele care m-au felicitat. Sincer sau nu. Sunt pricepută şi la business şi la imagine. Deci să-mi fac imagine, zic. Cineva mi-a sugerat că aş face vâlvă cu impozitul forfetar. Şi am făcut.

Deloc novice în ale meseriei de politician, Maria Grapini s-a lăsat inexplicabil pradă unei campanii de imagine personală destul de periculoasă pentru cariera sa de ministru.

Problema doamnei e că impozitul forfetar pe care-l promovează este, la nivelul guvernului din care face parte, doar o idee a Mariei Grapini. Lucru lesne de văzut în lipsa reacţiilor din partea colegilor de guvernare. Mai mult, şeful guvernului nu pare prea încântat de idee şi nici de vacarmul stârnit de vehicularea ei.

De altfel, Ponta a înţepat-o deja pe doamna ministru. "Eu am înţeles ideea, poate nu e bună şi dacă nu e bună nu o ţin lângă. Vă rog să mă ajutaţi să explic cum e cu forfetarul, dacă nu, eu renunţ la el", a spus prim-ministrul.

Cum nimic nu este imposibil, nici introducerea impozitului forfetar nu e. Dar, având în vedere cele de mai sus, pare improbabilă. Dacă aş fi vizat de acest bir mi-aş face foarte puţine probleme că aş ajunge să-l văd la culoare.

Acum, este de neînţeles cum Maria Grapini s-a hotărât să sprijine impozitul forfetar din poziţia de ministru după ce, din poziţia de lider patronal, a dat cu el de pământ, atunci când l-a introdus Gheorghe Pogea. Ca fapt divers, acela era forfetar doar cu numele, în realitate fiind un impozit minim.

Iată ce zicea doamna ministru în 2009: impozitul forfetar va "pune perna pe gură" multor IMM-uri, iar statul va pierde încasările din TVA, taxe şi impozite pe care le plăteau aceste firme.
Guvernul este ameninţat cu moţiunea dacă nu va renunţa la decizia de a păstra impozitul forfetar în Codul Fiscal.

Ce şoc trebuie să fi avut să-şi schimbe atât de mult părerea?