Începând cu 1 ianuarie 2026 românii plătesc impozitul auto după o formulă modificată, care combină capacitatea cilindrică a motorului cu norma de poluare. Deși autoritățile susțin că noul sistem respectă principiul european „poluatorul plătește”, realitatea din teren arată exact contrariul: mașinile moderne, mai puțin poluante, ajung adesea să fie taxate mai mult decât cele vechi și poluante.
Noua formulă de calcul, publicată în Monitorul Oficial, pornește de la capacitatea cilindrică a motorului, care este împărțită în fracții de 200 cm³, iar rezultatul este înmulțit cu un coeficient specific normei de poluare.

Exemplu concret de calcul, oferit de Observatorul Prahovean: pentru un autoturism Dacia Logan cu motor de 1.400 centimetri cubi, normă Euro 5, impozitul este calculat astfel: 1400:200 = 7 x 17,6 lei = 123,2 lei.
Teoretic, mașinile mai poluante ar trebui să plătească mai mult. Însă, în practică, factorul decisiv rămâne capacitatea motorului, nu norma de poluare. Astfel, un autoturism modern Euro 6, cu motor de 2800 cm³, va avea un impozit de 2.116,8 lei, în timp ce pentru o mașină veche Euro 3, cu motor de 1600 cm³, se va plăti doar 156 de lei, deși emisiile sale sunt considerabil mai mari. Diferența este uriașă, deși autoturismul Euro 3 este semnificativ mai poluant. Astfel, noul sistem penalizează motoarele mari, indiferent cât de ecologice sunt, și favorizează vehiculele mai mici, chiar dacă acestea sunt învechite și nocive pentru mediu.
Ovidiu Bunget, specialist în fiscalitate și profesor la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor – Universitatea de Vest din Timișoara, susține că aplicarea acestui principiu este incompletă și incoerentă. „Noua propunere redistribuie sarcina fiscală astfel încât crește impozitarea autoturismelor comune, reduce taxa unor vehicule cu impact urban ridicat și urmărește mai degrabă un obiectiv bugetar (n.r. – colectarea unor sume mai mai mari) decât un obiectiv real de mediu”, a spus Ovidiu Bunget pentru Libertatea.
Potrivit acestuia, scopul ecologic este doar parțial atins, iar accentul cade pe creșterea veniturilor la bugetele locale: „Pentru a fi cu adevărat o politică ecologică, sistemul de impozitare ar trebui să includă criterii precum emisiile reale de dioxid de carbon, vechimea mașinii, rulajul anual, utilizarea urbană și nu doar o capacitate cilindrică sau norma euro”.
Pentru ca impozitul auto să fie cu adevărat ecologic, specialiştii susţin că acesta ar trebui să includă emisiile reale de CO₂, vechimea mașinii, rulajul anual, utilizarea predominant urbană, impactul real asupra calității aerului. În lipsa acestor criterii, actualul sistem rămâne un compromis fiscal, în care „puțină logică de mediu” este eclipsată de nevoia statului de a colecta mai mulți bani la buget.