Încă un scandal cu terenuri în Călăraşi: Cum a pus Stelian Fuia mâna pe terenurile de la Fundulea

Fostul ministru al Agriculturii, Stelian Fuia, a intrat în atenţia procurorilor anticorupţie. Pe numele acestuia au fost deschise mai multe dosare penale în legătură cu devalizarea Staţiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Plante Medicinale şi Aromatice Fundulea (Staţiunea Fundulea). În perioada în care Stelian Fuia a fost director al staţiunii de cercetări, firma familiei sale, Procera Agrochemicals Romania SRL, a executat silit instituţia, pe motiv de nerespectare a unui contract de asociere în participaţiune. În aceleaşi dosare este implicat şi executorul judecătoresc Constantin Oprişan, din Lehliu (Călăraşi), care a executat silit Staţiunea Fundulea Fundulea, cu toate că bunurile staţiunii făceau parte din proprietatea publică a statului, care, conform legii, sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile.

În aprilie 2013, DNA a cerut dosarele conexate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, fiind suspiciuni de fapte de corupţie, dar până în prezent procurorii nu au început urmărirea penală împotriva lui Stelian Fuia.

Dosare tergiversate

Dosarele privind devalizarea Staţiunii Fundulea, în care apare numele lui Stelian Fuia, au avut un traseu sinuos. Primul dosar a fost deschis în 2008, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu-Gară. Printr-o ordonanţă din 17 martie 2009, procurorii călărăşeni şi-au declinat competenţa în favoarea Parchetului instanţei supreme – Secţia de urmărire penală şi criminalistică. În aprilie 2009, prin rezoluţia 415/P/2009, anchetatorii au conexat cauza la un alt dosar, pentru că „între cele două exista legătură prin identitate parţială de obiect”, se menţionează într-un document oficial. La 25 februarie 2011, noul dosar format, la care ulterior s-au mai adăugat şi alte lucrări privind aceleaşi fapte şi persoane, a fost declinat în favoarea DNA – structura centrală. Motivarea procurorilor a fost că „faptele cercetate sunt de competenţa structurii specializate în combaterea corupţiei”. Ultimul dosar penal pe numele fostului ministru al Agriculturii şi a executorului judecătoresc Constantin Oprişan a fost deschis în februarie 2013 de Parchetul Curţii de Apel Bucureşti. În aprilie însă, procurorii au trimis dosarul la Parchetul ÎCCJ, la solicitarea DNA.

Controale de la Ministerul Agriculturii

Verificări în cazul Staţiunii Fundulea a făcut şi Ministerul Agriculturii, care coordonează staţiunea. Deşi faptele s-au petrecut în urmă cu opt ani, abia în 2009 Ministerul Agriculturii a dispus un control, care a confirmat acuzaţiile la adresa fostului ministru. În mai 2013, inspectorii ministerului au mai întocmit o notă de control, care a fost înaintată Cancelariei primului ministru Victor Ponta. Verificările îl incriminează tot pe fostul ministru Stelian Fuia.
„Staţiunea Fundulea se află într-o situaţie economico-financiară dezastruoasă, nemaiavând angajaţi, iar patrimoniul este devalizat, clădirile distruse în mare parte şi vandalizate. Declinul instituţiei a început o dată cu încheierea în anul 2004 a contractului de asociere în participaţiune cu SC Procera Agrochemicals Romania SRL pentru suprafaţa de 260 de hectare”, se arată în document. Între timp, pe numele fostului ministru al Agriculturii au fost depuse mai multe sesizări privind devalizarea Staţiunii Fundulea. În mai 2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie anunţa că o parte dintre acestea au fost timise fie la DNA, fie la Parchetul Curţii de Apel Bucureşti, „spre competentă soluţionare”.

Reţeta devalizării

În octombrie 2004, firma Procera Agrochemicals Romania SRL Fundulea, având ca administrator pe Alexandrina State, sora lui Stelian Fuia, a încheiat un contract de asociere în participaţiune cu Staţiunea Fundulea. De fapt, este vorba de un contract de arendă, în care staţiunea participa cu 260 hectare de teren agricol, iar firma Procera cu utilajele agricole necesare cultivării terenului. Conform contractului, cota de profit a Staţiunii Fundulea era doar de 700 de kilograme de grâu la hectar. Ulterior, suprafaţa de teren cedată de staţiune a crescut la 388 de hectare.
În martie 2005, prin jocuri politice, Stelian Fuia a reuşit să fie numit director general al Staţiunea Fundulea, fără ca vreo autoritate a statului să sesizeze incompatibilitatea: Fuia avea interese la firma Procera, aflată în relaţii contractuale cu staţiunea de cercetări. La scurt timp după numire, directorul Staţiunii Fundulea nu a achitat către Procera o datorie de 184.000 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor agricole executate de firma familiei sale. Aşa se face că, în noiembrie 2005, sora lui Stelian Fuia, administratorul Procera, a cerut executarea silită a SCDPMA Fundulea.

Domeniu public, scos la mezat

Executarea silită a fost făcută de executorul judecătoresc Constantin Oprişan, din Lehliu. Asta cu toate că Ministerul Finanţelor Publice avertizase, în decembrie 2004, că bunurile Staţiunii Fundulea fac parte din domeniul public şi nu pot fi supuse executării silite. În aceeaşi adresă se arăta că „actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor legale privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută”.
Cu toate acestea, activele staţiunii de cercetări, printre care pavilionul de cercetare (subsol, parter şi etaj cu 22 de camere) şi un bloc de locuinţe P+3, unde locuiau cercetătorii, au fost scoase la licitaţie. Bunurile staţiunii, în valoare de câteva milioane de euro, au fost adjudecate de către apropiaţi ai lui Stelian Fuia cu doar 132.500 de lei, susţin surse judiciare.

Chirie de 10 cenţi pe lună

Nici nu se terminase executarea silită a Staţiunii Fundulea, că directorul Stelian Fuia a pus la cale o altă „inginerie”. În noiembrie 2005, el a încheiat cu Procera un alt contract avantajos: i-a închiriat platforma staţiunii de cercetări şi atelierul mecanic (900 metri pătraţi) cu doar 0,1 dolari/mp/lună şi 513 metri pătraţi de birouri, cu un dolar/mp/lună. Contractul a fost parafat pe o perioadă de 20 de ani. Printr-un act adiţional, în 2008, firma Procera a mai închiriat şi o hală de 650 metri pătraţi, cu 0,3 dolari/mp, pe o perioadă de 19 ani. Printr-un alt act adiţional, tot din 2008, Staţiunea Fundulea s-a angajat să asigure chiriaşului alimentarea cu apă, energie electrică şi evacuarea apelor uzate prin reţeaua proprie de canalizare, fără a se face vreo referire la plata chiriei pentru aceste servicii, se menţionează în raportul de control al Ministerului Agriculturii, din 2009.

Stelian Fuia a negat toate acuzaţiile

Stelian Fuia a negat că acţiunea de executare silită a Staţiunii Fundulea a fost iniţiată de firma familei sale şi aruncă întreaga vină în spatele executorului. „Vânzarea a făcut-o executorul judecătoresc, nu eu. Distrigaz a cerut executarea. Oricum, cele mai multe dintre aceste active au fost, ulterior, retrocedate foştilor proprietari”, a declarat pentru „Adevărul” Stelian Fuia.
Referitor la închirierea unor clădiri la preţuri foarte mici către firma Procera, fostul director susţine că nu este nimic în neregulă. „La acel moment, nu aveam interese în firma Procera. Era un contract de închiriere pe nişte spaţii care, oricum, erau libere”, a precizat Fuia. Acesta a omis însă să spună că sora sa, Alexandrina State, era administrator al firmei, iar cumnatul său, Daniel State, era director executiv. Despre acuzaţiile care i-au fost aduse, Stelian Fuia spune că sunt opera unor duşmani. „Am nişte «prieteni» politici care numai de asta se ţin. Nu vreau să comentez mai mult. Problemele astea să le rezolve justiţia”, a mai declarat fostul ministru.

Citeşte mai mult pe adevarul.ro