Potrivit legislației în vigoare, plata indemnizației poate fi suspendată sau încetată în mai multe cazuri. Situațiile principale includ împlinirea vârstei de doi ani a copilului (sau trei ani, pentru copiii cu handicap), decesul copilului sau al beneficiarului, precum și pierderea drepturilor părintești. De asemenea, beneficiul încetează dacă părintele sau tutorele este îndepărtat legal de la exercitarea tutelei ori dacă nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru menținerea măsurii de plasament sau pentru procedura de adopție.
Un alt motiv de suspendare, potrivit Avocatnet, îl reprezintă executarea unei pedepse privative de libertate sau plasarea în arest preventiv pentru o perioadă mai mare de 30 de zile. Indemnizația poate fi întreruptă și în situația în care copilul este abandonat sau internat într-o instituție de ocrotire publică sau privată.
De asemenea, beneficiarul pierde dreptul dacă obține venituri impozabile înainte ca minorul să împlinească vârsta de doi ani, respectiv trei ani în cazul copilului cu handicap. O situație mai puțin cunoscută, dar prevăzută expres în legislație, este suspendarea plății indemnizației atunci când, timp de trei luni consecutive, mandatele poștale trimise beneficiarului sunt returnate.
Pentru a obține indemnizația, solicitantul trebuie să fi realizat venituri impozabile timp de minimum 12 luni în ultimii doi ani anteriori nașterii copilului. Sunt luate în calcul veniturile din salarii, activități independente, drepturi de autor, activități agricole, silvicultură sau piscicultură, conform Codului Fiscal.
Eligibilitatea depinde și de statutul solicitantului: acesta trebuie să fie cetățean român, cetățean străin sau apatrid, să aibă domiciliul ori reședința legală în România și să locuiască efectiv în țară împreună cu copilul pentru care solicită indemnizația, ocupându-se personal de creșterea acestuia.
Aceste prevederi se aplică inclusiv persoanelor aflate sub incidența Regulamentului (CE) 883/2004 și a Regulamentului (CE) 987/2009, acte normative europene care protejează drepturile sociale ale cetățenilor care se deplasează în interiorul Uniunii Europene. Acestea stabilesc reguli privind egalitatea de tratament, cumularea perioadelor de asigurare și exportul prestațiilor sociale între state.