Deși Spania a fost una dintre cele mai afectate țări de pandemia de coronavirus, sistemul medical a fost pregătit pentru criza care avea să urmeze încă de la primele cazuri anunțate de Wuhan. Medicul care luptă în prima linie la camera de gardă mărturisește cum arată o zi din viața lui, dar și care sunt cele mai grele momente prin care trece.

Niels: A lovit coronavirusul ca o cometa, nu s-a asteptat nimeni. Cand a devenit realitate pentru dumneavoastra?

Alte Articole

Monica Bîrlădeanu le-a transmis credincioșilor ce să facă ...

Cum să evităm toxiinfecțiile alimentare! Virgil Stroescu, ...

Dieta biochimică a lui Ion Iliescu | Ce mănâncă, de fapt, ...

Medic: Acum cateva saptamani, o luna si jumatate au ajuns primele inf din Italia. Am vazut China dar nu ne-am gandit ca aceasta propagare nu este posibila. Erau multi oameni de afaceri spanioli in Wuhan si veneau si ne spuneau multe lucruri ingrijoratoare.

La inceputul lui martie datele avute erau de la familiile care isi fac controlul aici si ne spuneau de acest virus, de conditiile rudelor. Erau ingrijorati nu aveau detalii. Am inceput sa ne luam informatii, sa cautam informatii. Era o boala noua, am cautat articole la chinezi. La inceputul lunii martie, pe 5-6, am eliberat saloane. Sectiile au devenit covid, asteptand internarile ce urmau. Am vazut in Italia ca lucrurile erau serioase.

Din pacate multi dintre primii pacienti internati au murit. Protocolul nu era elaborat. Se punea un medicament hidroxiclorotina si un antibiotic sau doua. Nu aveam date. Încet, incet ne-am dat seama de partea inflamatorie.

Niels: Cum arată o zi de munca in lupta cu corona?

Medic: O persoană care se simte rau respirator ajunge la spital, in receptie este primit intrebat ce se intampla. Pastreaza distanta de 2 metri, este inmanata mascuta, tot ce inseamna protectie. Manusile si mascuta la intrare. Daca suspiciunea este de covid, trece intr-un circuit special. Trece prin triaj unde i se iau semnele vitale. Acolo i se pune un grad de boala. Usor sau grav. Este pe culori, albastru usor, potocaliu grav. Cazurile cele mai uşoare merg pe un circuit, cele grave pe alt circuit. Cei cu forma usoara sunt trimisi acasa.

Cel mai dificil este momentul in care le spunem rudelor ca pacientul trebuie sa ramana internat fara insotitor. Faptul ca familia nu ramane este cel mai complicat lucru. Vorbim de persoane in varsta care au nevoie de ajutor si familia se ingrijoreaza. Dat fiind statistica si stiindu-se ca decesele sunt ridicate, multi incearca sa isi ascunda temerile dar cand isi iau la revedere ne intreaba daca mai exista sansa sa il vada. Nu au posibilitatea sa ii viziteze, familia nu intra. Cand mor nu se poate. Ii anuntam prin telefon. Este cel mai dificil moment.

Niels: Un caz din Romania cu o preoteasca care a cazut de pe scara si nu a fost operata, a murit…

Medic: Eu vorbesc de spitalul meu, exista triaj. Pacienti cu simptome virale care trec in arie de murdari sa spun si ceilalti la partea curata. Necontaminata. Contaminatii merg in spatiul lor si cei necontaminati sunt vazuti ca pana acum in partea curata. 

Niels: Aţi avut şi pacienti romani?

Medic: Da, sunt si romani.

Niels: Se simt mai bine cand isi dau seama ca sunteti romanca?

Medic: Cu siguranta! Isi vorbesc limba lor si altfel ne intelegem. Adevarul este ca nu am avut probleme, au inteles despre ce e vorba, ca isi protejeaza familia daca raman in spital. Oameni educati fara complicatii. 

Niels: Ati avut legatura cu medicii din Romania?

Medic: Am multe legaturi cu Romania, cu colegii din tara. Avem grupuri prin care comunicam, încercăm sa punem la zi protocoalele de aici, sa cumulam informatia din mai multe tari, experinta medicilor din Europa si eu cred că este foarte buna comunicarea dintre noi. Din aceste grupuri fac parte multi medici romani. Am comunicat si in particular. Multi sunt pusi la punct cu informatia. Lucrurile se vor face bine si in Romania dar au nevoie de mult sprijin. Sunt interesati, acum depinde si de situatia de pe teren a fiecaruia.

Citeşte şi Poveste emoţionantă a unui român din Londra care a murit de coronavirus: „Mă duc la terapie intensivă şi nu mă mai întorc”