Una dintre ariile de interes ale PNUD România este, printre multe altele, promovarea egalităţii dintre sexe şi a emancipării femeilor. Putem considera că româncele sunt femei emancipate?

Yesim Oruc: Întrebarea dacă femeile din România sunt emancipate este dificilă, mai ales pentru mine, la nivel personal, pentru că am întâlnit multe românce. Bazându-mă pe relaţiile profesionale şi pe prieteniile pe care le-am legat în Bucureşti şi în unele dintre cele mai sărace zone din ţară, nu pot să pun mâna pe inimă şi să spun că femeile din România nu sunt emancipate. Româncele sunt extrem de talentate, motivate și emancipate. Dar, statisticile ne spun altceva: România este pe locul 62 din 187 de ţări din lume în ceea ce priveşte egalitatea sexelor. De ce? În primul rând, femeile din România sunt aproape absente din funcţiile de putere în stat. Participarea în câmpul de muncă este de 45%, în timp ce în cazul bărbaţilor este de 70%. Anual, 27 de femei din 100.000 mor pe masa de naşteri. În cazul populaţiei adulte, sunt mai puţine femei decât bărbaţi care au liceul terminat. Ce ne spun lucrurile astea? Că femeile din România sunt abile, inteligente şi determinate, dar nu au mediul propice sau oportunităţile pentru a se emancipa.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Vouchere alimente Paşte 2024. Unde poţi să suni dacă nu ai ...

Achiziție ultra-modernă a Metrorex: „Noul tren Metropolis ...

Sunt româncele carieriste? Se implică femeile din România în afaceri? Dar în politică?

Yesim Oruc: Este destul de dificil de generalizat, bineînteles. În toate ţările, unele femei sunt orientate spre o carieră, în timp ce altele nu sunt. Unele au o afinitate petru afaceri, altele nu. Un lucru pe care îl ştiu sigur despre România este că femeile sunt mai vizibile, mai de succes şi mai prezente în mediul profesional şi de afaceri în comparaţie cu mediul politic. Iarăşi, cifrele vorbesc de la sine: România este una dintre puţinele ţări cu o economie bazată pe eficienţă unde mai mult de jumătate din deţinătorii de afaceri sunt femei. Acest lucru este o dovadă a abilităţii femeilor din România şi a faptului că şi-au luat viaţa în propriile mâini când vine vorba de a profita de oportunităţi în lumea afacerilor, pentru ele şi familiile lor. Când vine vorba de leadership-ul politic, se schimbă situaţia. Reprezentarea politică a femeilor în poziţii de conducere pe bază de vot este de doar 9%. Cifra este şi mai mică la nivel consiliilor locale. Acest lucru arată că ceva este fundamental greşit ori cu felul în care se face politica în România ori cu oportunităţile pe care partidele politice le oferă femeilor sau amândouă.

Cum vi se par femeile din politica românească? Vi se pare că există modele feminine demne de urmat pentru tinerele care aspiră la o carieră politică? De ce nu avem mai multe femei care să fie în poziţii de conducere în stat?

Yesim Oruc: Cu atât de puţine femei în politica românească, orice aş spune ar fi comentarii personale. Am fost la multe evenimente publice prin ţară unde am avut ocazia să le întreb pe tinere dacă văd modele feminine demne de urmat în politică pentru propria lor carieră. În ciuda atitudinii peiorative şi chiar sexiste a mass mediei faţă de femeile din politică, tinerele sunt în continuare insiprate de femeile din politica românească. Bineînţeles, la mijloc se află şi anumite opţiuni politice. De exemplu, o femeie care are o preferinţă pentru un anumit partid politic va fi impresionată de liderii politici feminini din acel partid, ceea ce este normal, până la un anumit punct. De ce? Experienţa mea de până acum în România mi-a arătat că există o anumită barieră pentru intrarea femeilor în politică. Există percepţia din partea femeilor că politica este „murdară”. Există percepţia, mai ales în rândul femeilor, că politicienii sunt formaţi prin metode non transparente, prin metoda „trasului de sfori”, şi există percepţia că mita şi interesele personale se îmbină pentru obţinerea unor funcţii în politică. Aproape peste tot în lume, femeile sunt precaute când vine vorba de afacerile personale sau de reputaţia lor. Cred că percepţia femeilor că politica este în esenţă un domeniul riscant le face să se ferească să intre în mediul politic. Aş încuraja un efort susţinut pentru a mări numărul de femei din politică, prin măsuri temporare de tipul „cotei de gen” , care ar avea un impact uriaş în felul în care politica este percepută în ţară.

În comunităţile de rromi din România există tradiţia căsătoriei fetelor de la vârste foarte fragede (chiar şi 10-11 ani). La ce nivel trebuie să se implice statul în aceste cazuri?

Yesim Oruc: Venind dintr-o societate unde tradiţiile sunt puternice şi inegalităţile dintre sexe sunt adânci, am avut ceva experienţă profesională şi m-am implicat personal în această problemă. De Ziua Internaţională a Femeii, ne este reamintit că trebuie să luptăm împotriva inegalităţilor şi nu împotriva tradiţiilor în sine, ci împotriva tradiţiilor care adâncesc inegalităţile. În România inegalităţile există în accesul la educaţie, sănătate, joburi şi condiţii de trai între rromi şi non- rromi. Nu e nevoie să citez statistici pentru a demonstra asta. Ştim cu toţii că aşa e. În comunităţile de rromi, mai ales în comunităţile izolate de rromi, aceste inegalităţi sunt exacerbate în defavoarea femeilor şi tinerelelor copile. Un studiu mai vechi al UNDP arăta că 17% dintre fetele din comunităţile de rromi nu merg la şcoală din cauză că trebuie să aibă grijă de fraţi şi surori mai mici, în timp ce în cazul băieţilor nevoiţi să facă asta procentul este de 9%. Şi da, statul trebuie să intervină şi trebuie să intervină cu mai multe resurse pentru a remedia aceste inegalităţi, pentru că statul este autoritatea supremă de garantare a respectării drepturilor omului.

La sfârşitul lui 2010, comunitatea rromă pentru drepturile omului, cu sprijinul UNICEF, a lansat o evaluare participativă a practicii căsătoriei rromilor de foarte tineri şi a găzduit un dialog despre aceste practici, ce a rezultat în recomandări concrete pentru intervenţii în protejarea şi promovarea drepturilor copiilor, şi a fetelor în special.

În primul rând, toate resursele necesare ale statului trebuie mobilizate pentru a susţine şi asista familiile cu probleme. Acest lucru include multe aspecte, de la asistenţă socială, sub forma specialiştilor în domeniul problemelor sociale, până la asistenţi în domeniul sănătăţii şi educaţiei care să se asigure de faptul că toţi copiii rromi au acces neîntrerupt la serviciile sociale de bază. Nicio sumă nu este prea mare pentru a rezolva aceste aspecte. Dacă nu se investeşte cât mai repede în şcoli şi în sistemul de sănătate, rezultatul nu va fi numai creşterea numărului de rromi căsătoriţi de prea tineri, ci şi mai mulţi adulţi care trăiesc în sărăcie peste 10 ani. Pentru copiii care au fost deja căsătoriţi în orice fel sau formă, trebuie promovată educaţia de cuplu. Faptul că părinţii au fost de acord cu căsătoria nu anulează responsabilitatea statului şi a societăţii de a garanta dreptul la educaţie. Ştiu că toate aceste măsuri costă, dar costul neimplementării lor este şi mai mare.

În ultimii ani am observat o creştere a numărului de cazuri de fete foarte tinere care rămân însărcinate. Credeţi că educaţia sexuală din şcoală este deficitară sau că subiectul educaţiei sexuale este încă unul tabu în familiile din România?

Yesim Oruc: Trebuie să recunosc că nu ştiu foarte multe despre acest subiect în şcolile din România. În multe ţări, sarcinile în rândul adolescentelor sunt asociate cu alţi factori socio-economici, inclusiv sărăcia sau lipsa accesului la metodele contraceptive. Primul pas în astfel de situaţii este promovarea cunoaşterii. Aşa că este important ca adolescenţii să ştie cât mai multe despre sistemul reproducător şi drepturile lor, pentru a putea lua decizii informate cu privire la sexualitatea lor şi opţiunile pe care le au. Nu cred că problema este legată de educaţia sexuală în sine, cât despre cât de mult îşi doresc familiile să ştie copiii lor despre sănătatea lor sexuală şi drepturile lor pentru a lua decizii informate. Când privim problema astfel, ca părinte, cred că ar trebui să fie mai mult interes pentru introducerea educaţiei sexuale în şcoli.

Vi se pare că mamele din România sunt protejate îndeajuns de legislaţia în vigoare? Unde s-ar mai putea face îmbunătăţiri?

Yesim Oruc: Am vorbit mai devreme în acest interviu de mortalitatea la naştere. Am mai vorbit şi de sarcinile în rândul adolescentelor şi mamele minore din România. UNDP a susţinut recent FILIA în realizarea unei analize a participării femeilor în câmpul de muncă şi am observat dezavantaje clare în cazul mamelor care au responsabilitatea unui copil. Cumulate, aceste lucruri indică lipsa unei legislaţii puternice care să le protejeze pe mame. Nu ştiu dacă problema este sistemul legislativ în totalitate sau legile în sine, ci mai de grabă nevoia continuă a de a investi în proiecte educaţionale, de sănătate şi ajutorare a mamelor. Am mai spus că România trebuie să acceseze fonduri structurale şi de coeziune ale UE pentru a îmbunătăţi nu numai condiţiile de pe piaţa de muncă dar şi pentru a eficientiza asigurarea serviciilor sociale de bază. O arie care are nevoie disperată de îmbunătăţiri este coordonarea livrării serviciilor dintre autorităţile locale şi ministere.

Pe 8 martie sărbătorim Ziua Internaţională a Femeii. Ce mesaj doriţi să le transmiteţi femeilor din România cu asteastă ocazie?

Yesim Oruc: Permite-mi să împărtăşesc pasiunea mea pentru politică într-un mesaj de Ziua Internaţională a Femeii. Le îndemn călduros pe românce să susţină femeile din politica românească! Cum ne apropiem de alegerile locale şi apoi de alegerile parlamentare, sunt convinsă că dacă noile consilii locale şi Parlamentul vor fi compuse în procent de 30% din femei, România va avea avea parte de un progres extraordinar şi de neoprit pentru toţi cetăţenii ei, bărbaţi şi femei.