Interzicerea accesului lui Naidin, colaborator al Securităţii, la funcţii publice nu contravine Convenţiei

În cazul Petre Naidin împotriva României, CEDO a stabilit, în unanimitate, că nu a existat o încălcare a Articolului 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi a vieţii de familie), în conjuncţie cu Articolul 14 (interzicerea discriminării) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, informează un comunicat al CEDO. Cazul viza o decizie de interzicere ca fostul informator al Securităţii să ocupe un post public.

CEDO a luat notă de o decizie a Curţii Constituţionale conform căreia interzicerea foştilor colaboratori ai poliţiei politice de la a fi angajaţi în serviciul public este justificată prin loialitatea care se aşteaptă de la toţi funcţionarii faţă de regimul democratic.

Curtea a reiterat că statele, ca principiu, au un interes legitim în a reglementa condiţiile de angajare în serviciul public. Un stat democratic are un interes legitim în a le cere funcţionarilor să dea dovadă de loialitate faţă de principiile constituţionale pe care a fost fondat statul.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Între 1990 şi 1991, Petre Naidin a fost subprefect al judeţului Călăraşi. El a fost ales apoi membru în Parlament, unde a servit timp de trei mandate, până în 2004. În 2000, când Naidin candida pentru cel de-al treilea mandat de parlamentar, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) i-a verificat trecutul candidatului, pe baza unei legi adoptate în 1999.

Alte articole

Câți români lucrau în Securitate, coșmarul românilor din era Ceaușescu. Cifre dezvăluite în premieră de CNSAS

Fostul internațional Emil Săndoi, selecționat și în echipa colaboratorilor Securității. A dat note informative inclusiv despre Gică Popescu. ”Nu părăsește grupul și nici nu ia legătura cu persoane străine”

CNSAS a concluzionat că, între 1971 şi 1974, Naidin a colaborat cu Securitatea, fosta poliţie politică din timpul regimului comunist.

Fostul parlamentar a contestat decizia CNSAS la Curtea de Apel Bucureşti, care i-a respins apelul. În 2003, Guvernul a redactat un proiect de lege privind combaterea corupţiei şi nevoia de transparenţă în serviciul public. Proiectul, care a devenit apoi lege, avea un nou paragraf la Articolul 50 al Legii 188/1999 privind statul funcţionarilor publici, interzicându-le persoanelor descoperite că au lucrat cu poliţia politică de a fi angajate în serviciul public.

În 2004, spre sfârşitul mandatului său de parlamentar, Naidin a încercat să ocupe din nou un post de funcţionar public şi a cerut Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici să-i treacă numele pe o listă de rezervă pentru subprefecţi. La 1 octombrie 2004, Agenţia i-a refuzat solicitarea, bazându-se pe prevederile legii, aşa cum a fost ea amendată în 2003, privind interdicţia ca foştii colaboratori ai Securităţii să ocupe o funcţie publică.

Naidin a contestat în instanţă răspunsul Agenţiei şi a iniţiat un apel de neconstituţionalitate la Curtea de Apel Bucureşti în privinţa Articolului 50 din lege, modificat în 2003. El a spus că este vorba de o discriminare nejustificată în privinţa accesului la serviciul public.

La 24 ianuarie 2006, Curtea Constituţională a stabilit că prevederile vizate sunt compatibile cu Constituţia. Printr-un verdict al Curţii de Apel de la 11 aprilie 2006, menţinut de o decizie finală de la 23 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, solicitările petiţionarului au fost respinse.

Naidin a sesizat CEDO la 24 august 2007.

Prin decizia anunţată marţi, CEDO a stabilit că tratamentul diferenţiat aplicat lui Petre Naidin a respectat obiectivele legitime de a proteja securitatea naţională, siguranţa publică şi drepturile şi libertăţile celorlalţi. Pentru a evita o repetare a trecutului, statul român trebuie fondat pe o democraţie capabilă de a se apăra, notează CEDO

În ceea ce priveşte proporţionalitatea măsurii, Curtea a precizat că posibilitatea ca solicitantul să poată fi angajat în sectorul privat şi chiar în companii cu potenţiale implicaţii pentru interesele economice, politice şi de securitate ale statului nu a fost supusă niciunei restricţii de către stat. De asemenea, nu i-a fost interzis accesul la o poziţie în alte zone ale sectorului public care nu implică exercitarea unei autorităţi publice.

Aceste consideraţii au fost suficiente pentru ca CEDO să stabilească faptul că nu a existat o încălcare a Articolului 8 (dreptul de respectare a vieţii private şi a vieţii de familie), în conjuncţie cu Articolul 14 (interzicerea discriminării) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.