Omul, în căutare de mai bine, în aceste zile, nu se sfieşte să ceară noroc chiar de la Dumnezeu, în acatistele pe care le dă la preotului la biserică. Părintele Cleopa spune că Noroc este un demon, responsabil de moartea a milioane de oameni.
"Am văzut, pe unele pomelnice pe care le aduceţi, că pomeniţi pe dracul Noroc, zicând: "pentru norocul fetei, pentru norocul băiatului, pentru norocul familiei". Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic? Voi ştiţi cine a fost Noroc? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete. Voi vedeţi că, până la venirea lui Iisus Hristos, China, India, Japonia şi Insula Java şi atâtea state se închinau la idoli, la diavoli, la Brahma, lui Buda, lui Krishna, lui Zoroastru şi la toţi dracii? Voi ştiţi că până la venirea Domnului, oamenii sălbatici şi nebuni, pentru fiecare păcat aveau un zeu?", a spus părintele Cleopa.
Marte, zeul războiului. Când aduceau statuia lui, îndată trebuia să se facă război, să omoare cât mai mulţi oameni, că aşa îi plăcea. "Venera, zeiţa discordiei. Când îi aduceau statuia, trebuia ca toţi să se sfădească şi să se bată, că aşa-i plăcea zeiţei discordiei. Nemfis, zeiţa frumuseţii. De-acolo ne-au rămas cerceii şi podoabele femeieşti. Când o aduceau, îi puneau cercei de aur, mărgele de aur şi toţi trebuiau să fie pudraţi, cu zorzoane, inele, cercei şi să joace în faţa ei. Că aşa-i plăcea zeiţei Nemfis. Apoi Afrodita, zeiţa desfrâului. Îi aduceau statuia şi o trăgeau într-o pădure deasă şi acolo bărbaţii şi femeile făceau cele mai mari urgii înaintea ei, că aşa îi plăcea ei, desfrâul şi urgiile", a mai spus părintele Cleopa.
Lui Moloh, cunoscut şi cu numele de Noroc, i se purta statuia într-o căruţă cu două roţi, făcută din aramă sau din argint. În spate, zeul Noroc avea un cuptor de aramă şi în faţa lui o tigaie din aramă; şi-i dădeau foc lui Noroc pe la spate, până se înroşea şi tigaia, şi el. Popii lui purtau în mâini nişte securi mari, ascuţite.
Citeşte şi Profeţia CUMPLITĂ a lui Arsenia Boca: "Îmi pare rău că sunteţi cei de pe urmă. Vă vor cerne..."
"Veneau în satul tău, de unde eşti tu. Trăgeau căruţa lui Noroc cu tigaia roşie, înfierbântată, şi strigau, bătând din palme: "Cine vrea să aibă noroc, să aducă jertfă lui Noroc!..." Atunci, nebunele de femei ziceau una alteia: "Cumătră, îţi dai copilul?" "Îl dau, ca să am noroc!". Lua muierea copilul de la sân şi îl dădea în mâna slujitorului idolesc, care îl tăia bucăţi şi îl punea în tigaia lui Noroc să se frigă. Până la 40-50 de copii se puneau odată în tigaia aceea. Mirosea în urma lui numai a friptură de copii proaspeţi", povestea părintele Cleopa.
Aşa a secerat dracul Noroc milioane de copii. Mamele acelor copii s-au dus în fundul Iadului. Acolo stau în vecii vecilor, că au dat jertfă lui Noroc.
Norc mai este pomeni şi în cârciumi de către cheflii. "Hai noroc, cumătre!" Uneori, vezi creştini pe drum că se salută: "Hai noroc, vecine!". Dacă l-ai întreba cine-i noroc, nu ştie, dar ştie să-l pomenească", mai spunea părintele Cleopa. Părintele încheie prin rugămintea ca oamenii să nu îl mai treacă pe pomelnice pe NOROC şi să se salute cu "Bună ziua, cumătre! Bună ziua, vecine! Bună seara, mătuşă!", pentru că atunci când spui "bună ziua", arăţi că DUMNEZEU e bun.
facebook
twitter
