Ion Caramitru, scrisoare deschisă: Mă simt nevoit, pentru a treia oară în ultimii douăzeci de ani, să-mi salvez onorabilitatea

În scrisoare, el vorbeşte despre „linşaj mediatic”, îşi reproşează încrederea în oameni şi naivitatea de a uita că suprizele majore şi dramatice vin de la oameni cărora „le-ai făcut doar bine în viaţăşi în carieră”.

În urmă cu o săptămână, directorul TNB a participat la audierea din Comisia pentru cultură din Cameră, privind situaţia financiară a principalelor instituţii de cultură din ţară. El a declarat atunci că managerii acestor instituţii naţionale aflate acum în criză financiară sunt „în culpă juridică, situaţia în care am fost puşi de Ministerul Culturii”.

Luni, Caramitru a scris:

„Mă adresez pe această cale oamenilor-în general, spectatorilor-în special, prietenilor şi celor care nu-mi sunt prieteni.

Alte articole

Ministerul Culturii sărbătoreşte „Luna Brâncuşi”. Programul evenimentelor

Cum arată și cu ce se ocupă soția lui Andrei Caramitru. Raha este de origine iraniană

Când am debutat în rolul Eminescu, în 1964, la TNB, regizorul Sică Alexandrescu mi-a scris o dedicaţie pe cartea dăruită la premieră: „Dragă Caramitru, cine are talent are şi mulţi duşmani, tu ai mult talent, îţi doresc cât mai mulţi duşmani!”

Pot să-i spun maestrului meu că urarea s-a împlinit. Am destui duşmani şi în teatru, şi în Parlament, şi în Guvern şi chiar pe stradă.

Am ajuns, iubite maestre, la maturitate!

Nu am a-mi reproşa mai nimic, nici privind conduita mea civică, nici profesională şi nici materială.

Trebuie să-mi reproşez încrederea în oameni şi naivitatea de a uita ceea ce românul, tot timpul ştie, că surprizele majore, dramatice şi uneori chiar tragice vin de la cei cărora, într-un fel sau altul, le-ai făcut doar bine în viaţă şi în carieră.

De-aici şi până la linşajul mediatic pe care îl trăiesc, e doar un pas.

Trebuie să mă apăr, să dovedesc, să mă dezbrac în faţa lumii, pentru a arăta unde mă doare şi ce am de gând să fac. Cam cum era în comunism.

Am mai trecut prin asta. Sunt pregătit.

Mă simt nevoit, pentru a treia oară în ultimii douăzeci de ani, să-mi salvez onorabilitatea.

În 2001, tot la iniţiativa Ministerului Culturii, s-a decis un control, chitit să mă compromită, în legătură cu UNITER. La final, am câştigat în instanţă, un proces de calomnie care s-a încheiat cu condamnarea penală a Secretarului de Stat Ion Antonescu, zis „Mareşalu’”. Am cerut, atunci, daune morale de 1 Leu, fiindcă nu câştigul material m-a interesat, ci ca adevărul să iasă la lumină.

Între 2015 şi 2017, am fost controlat în toate ipostazele de funcţionar public, de binecunoscutul organism A.N.I.

În 2017, dosarul a fost clasat.

Astăzi, mă pregătesc pentru a treia încercare. Acuzele curg torenţial, sunt deja un infractor, terenul e aproape inundat.

Numai că astăzi, cauza mea este, în principal, salvarea de la inactivitate şi faliment a Teatrului Naţional din Bucureşti şi a principalelor instituţii naţionale ale României, aflate în directă legătură cu Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, responsabil, de facto, de activitatea noastră.

Alături, un alt traseu de abordat, pornit de la delaţiuni şi neadevăruri venite de la câţiva colegi lipsiţi de scrupule.

Sunt pregătit şi pentru asta.

Vreau să-mi asigur prietenii că nu am nevoie de ajutor, că am adevărul de partea mea şi că voi lupta să-l dovedesc. Îi rog doar să mă urmărească în tot ce fac.

Atât”.