ION CUCU, autorul celor mai cunoscute fotografii cu scriitori, A MURIT

Ion Cucu, care a surprins în mii de imagini istoria literaturii române în secolul XX, a decedat în noaptea dinspre miercuri spre joi.

„Dacă am luptat pentru ceva este ca scriitorul să nu arate hidos, să n-arate strâmb, să nu te respingă fotografia lui. Asta a fost marea mea bătălie. Niciodată nu i-am cerut vreunui scriitor să-mi pozeze, să stea într-o parte sau alta, cu mâna în aer sau să privească peste ochelari. Şi asta se solda cu un uriaş efort de a-l surprinde într-o imagine fotografică favorabilă lui. Niciodată nu am regizat o fotografie”, mărturisea Ion Cucu în volumul „Cum ar arăta viaţa fără fotografie?” (Casa de pariuri literare, Bucureşti, 2010).

Ion Cucu s-a născut pe 29 august 1937, la Bucureşti, şi a urmat studii de medicină, fără să le încheie. A debutat cu fotoreportaje în Scânteia Tineretului, dar consacrarea i-a adus-o seria de fotografii publicate începând cu 1975 în Luceafărul, la rubrica „O istorie a literaturii contemporane văzută de Ion Cucu”. Din 1990, publica săptămânal imagini din arhiva sa în România Literară.

„Din filme scoteam doar fragmente. Am scos mai ales portret din Nichita, cele în care se află în grupuri le am, în mare parte, nepublicate. Pentru că nu le-am vizitat în întregime. Am clasicizat 50 de imagini cu Nichita şi la un eventual album Nichita sigur că va trebui să scot şi alte imagini. La fel stau lucrurile şi cu Nicolae Breban, Fănuş Neagu, chiar şi cu Petre Ţuţea (mai puţine, e adevărat, dar suficiente pentru un capitolaş bun), Cezar Baltag, Constantin Ţoiu, Ileana Mălăncioiu, Ana Blandiana”, povestea Ion Cucu într-un interviu din 2010 pentru Ziarul de duminică (Ziarul Financiar).

Alte articole

Unde este recomandat să amplasezi fotografiile celor decedați potrivit principiilor indiene Vastu. Pozele poartă o încărcătură emoțională puternică și sunt surse de binecuvântări și de protecție

Soțul Mădălinei, dezvăluiri cutremurătoare despre noaptea în care tânăra și-a pierdut viața: „M-au pus să semnez că ne asumăm chiar și decesul”