Ion Iliescu, printre primii politicieni care au avut un blog: Metaversul nu m-a convins. Cine vrea să facă politică pe rețelele sociale are cariera încheiată înainte de a începe

Ion Iliescu a spus că face parte dintr-o generația ”care preferă scrisul de mână în locul notițelor pe calculator, dar care a înțeles că pentru a ajunge la oameni trebuie să folosești orice instrument de care dispui, chiar și universul 2.0”.

”Sunt dintre primii, la noi, care au avut un blog politic. Metaversul nu m-a convins. Nu știu dacă eu nu sunt compatibil cu timpul Metavers sau el nu mă include pe mine, dar fragmentarea excesivă și accentul pus pe virtual m-au ținut departe”, a spus Ion Iliescu, care a împlinit duminică, 3 martie, vârsta de 94 de ani, în podcastul fostului ministru al Culturii Ionuț Vulpescu.

Citește și: Mircea Geoană, despre oamenii Rusiei din România. Ce știe secretarul NATO despre influențele asupra alegerilor din țara noastră

Alte articole

Latura întunecată a horoscopului: Ce defecte ascund bărbații în funcție de zodie și cât de greu este să trăiești cu ele

Boți, tiriboți și sprâncenoboți s-au activat pentru salvarea lui Bolojan. Armata digitală în favoarea premierului demis acționează ca la ordin, iar ținta a devenit Nicușor Dan

Iliescu: Oricine aspiră să facă politică doar pe rețelele de socializare are cariera încheiată înainte de a începe

”Cred că oricine aspiră să facă politică doar pe rețelele de socializare sau care crede că puțin spectacol digital aduce electorat, are cariera încheiată înainte de a începe. A apărut, de curând, bag de seamă, un fel de cult al entertainerului politic. Din el fac parte toți cei care au înțeles greșit democrația, reducând-o la un show online urmărit de fanatici care cred, la rândul lor, că libertatea înseamnă a face orice și a spune oricât, fără consecințe morale. Exact asta trebuie să evite un tânăr dacă vrea să fie luat în serios – mai ales într-o țară în care, vedem bine, tinerii sunt incomozi.

Tinerii sunt mereu incomozi, pentru că ei pun mereu în discuție anchilozele lumii, pe care vor să o schimbe. Și încă mai cred că celor buni dintre ei trebuie să le oferim șanse reale. Nu pentru că sunt tineri, ci pentru că sunt buni și întrupează cel mai bine Speranța”, a mai spus Ion Iliescu.

Citește și: Ion Iliescu, la 94 de ani: „Internetul e plin de meme-uri cu mine, că speranța moare penultima și altele. Pe unele le apreciez”

Ion Iliescu, despre România actuală: ”Adversarii politici se respectă mai puțin. Au feudalizat domenii de intervenție, au subestimat capacitatea dialogului, au ratat profesioniști.”

Întrebat dacă îi place România de azi, Ion Iliescu a răspuns: ”Cred că am lăsat în urma mea o Românie modernă, liberă și o societate open-minded. Demersurile făcute pentru integrarea în UE și NATO sunt nu doar calea cea mai bună pentru a răspunde celor care m-au privit malițios ca pe un lider al comunismului reciclat în România postdecembristă; ele sunt cea mai bună dovadă a faptului că România de astăzi se sprijină pe aspirațiile pe care eu le-am avut pentru ea în primii ani după Revoluție.

În decembrie 1989 nu am crezut că egalitatea și libertatea sunt de dreapta sau de stânga; ci dincolo de ele. Așa a fost posibilă democratizarea României. Retorica electorală a ultimilor ani le confiscă: fiecare partid în dreptul lui are pretenția că el și numai el poate institui justiția socială sau fraternitatea. Îmi displace faptul că oferta electorală pretinde acest tip de exclusivitate astăzi, pentru că ceea ce lipsește de multe ori e dialogul dintre idei și ideologii. Am anticipat România de acum, atunci. Toate excesele opresiunii fostului regim au fost refulate în excese de libertate ale noii lumi. E necesară o perioadă de echilibru, de așezare. Adică, România să părăsească discursul tranziției și să înceapă să crească așa cum este: ca o țară independentă, depășind carențele în formarea unui capitalism românesc coerent, fără a accelera conflictele dintre stat și mediul privat și reușind să stimuleze cooperarea dintre ele.

România are o Constituție modernă, care, desigur, periodic poate fi revizuită în anumite aspecte ale sale, un vis american împlinit și o familie europeană: legi democratice, integrare în NATO, un partener esențial în geopolitica acestor vremuri și integrarea în UE. E ceva în felul de a fi al României de astăzi care arată că e prinsă într-o oarecare stagnare. Mai simplu spus, inițiativele ei de modernizare politică au încremenit pentru că ceea ce ar fi extraordinar de dificil azi, dar nu imposibil, la masa partidelor, e un Consens de la Snagov, adică, o cooperare între rivalii politici, dincolo de vanitățile lor provizorii, pentru binele de lungă durată al României. Cultura confruntării bate cultura construcției.

E foarte greu, când singura ta recuzită politică e inducerea stării de tensiune, să mai creezi ceva. Momentul Consensului de la Snagov ar fi trebuit să fie un precedent pentru dialogul politic de acum. Mai simplu spus, modelul Snagov înseamnă a lucra împreună pentru România. Nu e ca și când meciurile politice dintre rivali dispar, dar spiritul culturii de la Snagov, dacă aș putea numi-o astfel, presupune că nu sacrifici interesul național pentru niște mize minore de pe urma unor conflicte interpersonale.

Ce mi se pare însă semnificativ în plan moral e că astăzi adversarii politici se respectă mai puțin. Au feudalizat domenii de intervenție, au subestimat capacitatea dialogului, au ratat profesioniști. Văd mulți meșteri, nu maeștri ai politicului. Iar asta se traduce în vulnerabilitățile politice ale societății noastre. Dacă România a avut reușite și căderi, succese politice și eșecuri lamentabile, ele sunt nu opera unui individ, ci a unei societăți”.