Ion Voinescu, portarul de legendă al naţionalei, a murit. Fotbalul românesc este în doliu

Ion Voinescu s-a născut pe 18 aprilie 1929 şi a apărat în 22 de meciuri poarta echipei naționale a României.

În cariera sa de senior a jucat pentru Metalul București (1948-1950) și pentru Steaua București (1950-1963), câștigând de 6 ori titlul și de 5 ori Cupa României.

Pentru meritele sale sportive deosebite, i-au fost decernate Ordinul Muncii cl. a II-a și Steaua Republicii.

Ion „Ţop” Voinescu a câștigat campionatul României în 1951, 1952, 1953, 1956, 1959-60 și 1960-61, jucând în total aproximativ 400 de partide în Divizia A. A câștigat, de asemenea, Cupa României în anii 1950, 1951, 1952, 1955 și 1962. Ion Voinescu a acumulat 22 de selecționări în Naționala României.

În 1952 a participat la Olimpiada de la Helsinki, prestație în urma căreia presa finlandeză l-a considerat „cel mai bun portar al lumii”. În 1956 a fost solicitat să joace la Arsenal Londra, iar în 1961, la echipa Vasco da Gama, campioana Braziliei de atunci, transferurile neputându-se concretiza din cauza interdicției impuse de Securitate.

Ca antrenor, a lucrat la clubul Steaua, cu echipele de copii, juniori și seniori. A format și antrenat portari precum: Helmuth Duckadam (de la prima apariție a acestuia la Steaua, până după meciul de la Sevilla), Vasile Iordache, Dumitru Stângaciu, Daniel Gherasim (adus de Voinescu la Steaua), Constantin Eftimescu, Dumitru Moraru.