Ionel Blănculescu: Un stat responsabil faţă de viitor îşi asumă susţinerea unor proiecte strategice

Referitor la revenirea subiectului Roșia Montană în atenția opiniei publice, eu consider că România are nevoie de acest proiect. Peste 70% din beneficiile proiectului rămân în țara noastră. Numai din redevență și participație statul roman va încasa peste un miliard de dolari. La bugetul de stat vor ajunge peste 2,3 miliarde de dolari numai din taxe și impozite. În economia românească vor intra alte 2,9 miliarde de dolari bani plătiți către furnizori și forța de muncă. În total vorbim despre 5,2 miliarde de dolari care vor alimenta economia României.

În plus, nu trebuie să uităm despre factorul de multiplicare. Industria extractivă are cel mai mare factor de multiplicare în economie în comparație cu celelalte industrii. Deci, vorbim despre o dezvoltare atât pe orizontală, cât și pe verticală – stimularea activităților economice conexe, vorbim despre alte taxe și impozite atât de la operatori economici, cât și de la forța de muncă. Industria extractivă la Roșia Montană va avea impact național, nu doar local. Acest lucru trebuie să îl înțeleagă cei care se opun proiectului.

Astăzi responsabilitatea Parlamentului este mare în ceea ce privește asumarea acestui proiect de investiții. Trebuie să recunoaștem că această foarte importantă structură a statului,oriunde in lumea civilizata si democratica ia deciziile cele mai importante. Ca o paralelă amintesc că, dacă în urmă cu câteva zile Parlamentul Marii Britanii a votat împotriva operațiunii militare din Siria, peste alte câteva zile, vine rândul Congresului american să aprobe sau nu intervenția militară inițitată de administrația președintelui Barack Obama în Siria. Și în Marea Britanie și în SUA în aceste zile sunt proteste. Însă, până la urma, forul suprem al democratiei din fiecare stat trebuuie să ia o decizie finală. La fel ar trebui să se întâmple și în România. Parlamentul țării va trebui să decidă pro sau contra unui proiect mare de investiții, pe fondul, de asemenea, a unor proteste.

Cu toate acestea, dezbaterile pe tema proiectului Roșia Montană trebuie să fie echilibrate, să țină cont de toate argumentele pro și contra, iar la final, dacă cele pro vor fi preponderente, decizia finală a Parlamentului să permită operaționalizarea proiectului. Până la momentul începerii dezbaterilor publice în Parlament, protestele trebuie să se situeze într-o anumită decență, astfel încât să nu încerce influențarea în sens negativ a dezbaterilor din Parlament. Aș dori să reamintesc faptul că în urma seriei de proteste care au avut loc acum mai bine de un an în toată țara – atunci când Guvernul de la acel moment a considerat că nu este oportună dezbaterea proiectului, având în vedere luptele politice care se duceau în România -, peste Roșia Montană s-a lăsat liniștea si s-a asternut nepasarea. Niciunul dintre protestatarii și criticii de atunci nu au făcut nimic pentru mediul de acolo, pentru comunitatea de acolo, pentru soarta celor care își duc traiul zi de zi acolo.

Odată cu trimiterea proiectului de lege în Parlament acele voci au reînviat, consider eu pe fondul unei ipocrizii strigătoare la cer. Daca din partea foștilor protestatari ar fi existat buna-credință, atunci în această perioadă de un an și ceva, respectivii ar fi întreprins acțiuni concrete pentru reabilitarea mediului sau restaurarea patrimoniului din Roșia Montană.

Sper, alături de toți cei care doresc să transforme România într-o țară puternică din punct de vedere economic, că în următoarea perioadă vom operaționaliza marile proiecte investiționale, ne vom diversifica activitatea economică și în alte țări non-UE  cum sunt Azerbaijan, Kazahstan, Uzbekistan, China, Turcia sau în alte din țări din zona Golfului Persic – Emiratele Unite, Qatar, Kuweit -,  astfel încât în câțiva ani de zile în România să revină prosperitatea.