Iosif Rotariu, înaintea barajului Turcia – România. „Să fim realiști, plecăm cu șansa a doua”

Iosif Rotariu, care a evoluat în Turcia între 1990 și 1994 la Galatasaray și Bakirkoyspor, subliniază valoarea adversarilor.

„Întotdeauna în fotbal ai o șansă. Adică trebuie să speri, să crezi. Dar trebuie să fim și realiști, plecăm cu șansa a doua. Au câțiva jucători care joacă la cluburi mari din străinătate: Arda Guler la Real Madrid, Kenan Yıldız la Juventus, Hakan Çalhanoglu la Inter. Sunt jucători foarte valoroși. Plus jucătorii care joacă la Galatasaray, deci au o echipă foarte puternică, plus atuul suporterilor și al terenului propriu. Este o șansă, pentru că e o singură manșă. Se pot întâmpla multe în fotbal”, a spus Iosif Rotariu, fostul mare internațional urmând a asista la meci la invitația Medicana Health Group, conform sportm.ro.

Citeşte şi: Gică Hagi nu mai deține pachetul majoritar de la Farul Constanța. Clubul de la malul mării va avea un nou patron

Povestea cu Turcia nu se oprește nicidecum în anii ’90. Aceasta se prelungește în prezent, prin nepotul Dorin Rotariu, atacantul lui Eyüpspor: „Etapa trecută a jucat Galata cu Eyupspor la Istanbul. A câștigat 5–1 Galata. A înscris trei goluri Icardi. Dorin a intrat și a jucat 30 de minute. El a fost co-autor la golul lui Eyüp și a făcut o impresie foarte bună”.

Alte articole

Lovitură de teatru: cine va sta pe banca echipei naţionale la barajul cu Turcia. Gică Hagi a refuzat!

Câmpina rămâne din nou fără apă, la o zi după ce Ilie Bolojan anunţase reluarea alimentării

Citește și: Dezvăluire spectaculoasă despre Cosmin Olăroiu! Antrenorul naţionalei Emiratelor Arabe Unite are în Dubai o casă care valorează o avere. Câţi bani are cel mai bine plătit antrenor român

Fostul mijlocaș a povestit cum a ajuns căpitan la Galatasaray: „Ne-au dat un bilețel și un pix la fiecare jucător. Eram 25. Fiecare a scris un nume. Doar eu nu m-am votat pe mine, restul m-au votat… Pentru comportament și pentru latura umană, au zis că eu trebuie să reprezint echipa”. Iosif Rotariu rememorează și atmosfera dură a fotbalului de atunci: „Nu cedai, erai ca un câine pe teren. Adversarii erau mai puternici, mai agresivi, arbitrajele normale. Acum, la orice atingere e fault; atunci, trebuia să fie fault ca să fie acordat”.