Irina Manolache. „Thea şi Petru mă învaţă să fiu mamă”

„Nu mi-am dorit copii devreme. Din diverse motive, nici macar nu stiu daca ele mai au acum importanta. Cert este ca pe la 33 de ani, mi-am pus pentru prima oara problema sa fiu mama.

De incercat cu adevarat am inceput sa o facem cand deja aveam 35 de ani. Timpul trece cam repede atunci cand ai multe de facut, iar noi eram ocupati cu cariera si mai putin cu ideea de familie. Culmea este ca am ramas insarcinata foarte repede. La fel de repede am si pierdut sarcina. Nici nu am apucat sa constientizez ca sunt insarcinata, ca… nu am mai fost. Am trait sentimente contradictorii, nu intelegeam cum de a fost posibil. Medicul la care mergeam atunci mi-a spus sa mai incerc. Da, se mai poate intampla sa pierd sarcina, dupa cum se poate intampla sa nu. Dupa un an, am ramas din nou insarcinata. De data aceasta, a tinut un pic mai mult minunea, pana la 8 saptamani. Am apucat sa ii aud inimioara, doctorul mi-a spus ca totul este in ordine, asa ca sperantele erau mari. S-au ruinat insa cand, la controlul de 8 saptamani inimioara nu mai batea….

Acesta a fost momentul in care am inceput investigatiile. Analize peste analize, intrebari ramase fara raspuns, descoperirea a doua mutatii de trombofilie si… teama de a mai incerca. Imi era foarte teama sa nu mai patesc acelasi lucru, sa nu mai trec si a treia oara printr-un avort spontan. O vreme am refuzat sa mai incerc, apoi am inceput din nou. Ca o ironie a sortii, de data aceasta sarcina nu mai aparea. Asa ca am ajuns la un specialist in infertilitate, medicul Andreas Vythoulkas. Primele analize recomandate au fost cele ale profilului hormonal. Unele analize nu erau chiar bune, iar eu mi-am pus pentru prima oara intrebarea daca voi putea sau nu sa am vreodata copii. Stiu ca atunci cand un eventual raspuns negativ mi-a incoltit in minte, m-am simtit ingrozitor de
singura. Si de infricosata. Medicul insa mi-a propus sa incerc o fertilizare in vitro, poate asa reusim sa ii dam de capat. Am inceput injectii, noi temeri de necunoscut, dar cu mult sprijin din partea dr. Vythoulkas am reusit sa mergem mai departe. Insa cand a venit vremea rezultatului Beta HcG si aceasta a fost negativ, am simtit ca lumea mea se prabuseste. Am plans mai tare decat atunci cand am pierdut cele doua sarcini, pentru ca am simtit ca aceasta este un capat. Implinisem de cateva zile 39 de ani, ma simteam neputincioasa si, din nou foarte singura, desi sotul meu era langa mine, trecand si el prin aceeasi durere. Am vrut sa ma arunc intr-o noua procedura de fertilizare in vitro, dar medicul m-a oprit si mi-a sugerat sa facem o operatie laparoscopica, sa vedem daca nu cumva descoperim focare de endometrioza. Apoi, urma sa mai incercam inca o data o fertilizare.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Citeste continuarea pe superbebe.ro 

Alte articole

Bunica Viorica a descoperit secretul unei sănătăți de fier. În 73 de ani, nu a fost niciodată la doctor și nu a luat niciun medicament